PERFECTÁ, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârşit, a desăvârşi, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacţie etc.). – Din perfect.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PERFECT//Á ~éz tranz. (acorduri, tranzacţii etc.) A aduce la o formă definitivă; a definitiva. /Din perfect
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERFECTÁ vb. I. tr. A definitiva, a încheia (o înţelegere, un act, o tranzacţie). [Cf. it. perfettare, fr. parfaire].
(Dicţionar de neologisme)
PERFECTÁ vb. tr. a definitiva, a încheia (o înţelegere, un act, o tranzacţie). (< perfect)
(Marele dicţionar de neologisme)
perfectá vb., ind. prez. 1 sg. perfectéz, 3 sg. şi pl. perfecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERFECTÁ vb. a încheia. (A ~ un acord.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PERFECT//Á ~éz tranz. (acorduri, tranzacţii etc.) A aduce la o formă definitivă; a definitiva. /Din perfect
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PERFECTÁ vb. tr. a definitiva, a încheia (o înţelegere, un act, o tranzacţie). (< perfect)
(Marele dicţionar de neologisme)
perfectá vb., ind. prez. 1 sg. perfectéz, 3 sg. şi pl. perfecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERFECTÁ vb. a încheia. (A ~ un acord.)
(Dicţionar de sinonime)