perforare

PERFORÁ, perforez, vb. I. 1. Tranz. A face o gaură care străpunge un material. ♦ Spec. A străpunge cu o maşină specială bilete, tichete etc. pentru a marca. 2. Tranz. şi refl. (Med.) A (se) sparge, a (se) găuri, a produce sau a apărea un orificiu ca urmare a unui proces patologic. – Din fr. perforer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERFORÁRE, perforări, s.f. Acţiunea de a (se) perfora şi rezultatul ei; perforaţie, perforat¹, perforaj, găurire, străpungere. – V. perfora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERFOR//Á ~éz tranz. 1) A supune unei operaţii de găurire; a străpunge, făcând găuri. ~ foile unui registru. 2) A face să se perforeze. /<fr. perforer, lat. perforare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PERFOR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A se deteriora prin apariţia de găuri; a se găuri. 2) (despre organe sau ţesuturi) A căpăta o gaură (din cauza unei boli). /<fr. perforer, lat. perforare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERFORÁ vb. I. tr. A găuri, a străpunge (cu o unealtă); a face o gaură. ♦ (Fig.) A pătrunde. ♦ refl. (Despre organe sau ţesuturi) A se găuri, a căpăta un orificiu în urma unui traumatism etc. [Cf. fr. perforer, lat. perforare].
(Dicţionar de neologisme)

PERFORÁRE s.f. Acţiunea de a (se) perfora şi rezultatul ei; găurire, străpungere; perforaj, perforaţie. [< perfora].
(Dicţionar de neologisme)

PERFORÁ vb. I. tr. a găuri, a străpunge. ♢ (fig.) a pătrunde. II. refl. (med.; despre organe, ţesuturi) a căpăta un orificiu în urma unui proces patologic. (< fr. perforer)
(Marele dicţionar de neologisme)

perforá vb., ind. prez. 1 sg. perforéz, 3 sg. şi pl. perforeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

perforáre s. f. forare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PERFORÁ vb. 1. v. găuri. 2. v. sparge.
(Dicţionar de sinonime)

PERFORÁ vb. v. composta.
(Dicţionar de sinonime)

PERFORÁRE s. v. găurire.
(Dicţionar de sinonime)

PERFORÁRE s. v. compostare.
(Dicţionar de sinonime)