peri dex - definiţie, sinonime, conjugare

peri

[Sinonime]
PĂR1, peri, s.m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – Lat. pirus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂR2, peri, s.m. 1. Totalitatea firelor subţiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului şi mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului. ♢ În doi peri = a) loc. adj. (pop.) cărunt; p. ext. care este între două vârste; b) loc. adj. şi adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; p. ext. îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. şi adv. (reg.) ameţit de băutură; cherchelit. ♢ Loc. adv. În păr = cu toţi de faţă. ♢ Expr. Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul şi cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt. Tras de păr, se spune despre o concluzie forţată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. A se lua cu mâinile de păr sau a-şi smulge părul din cap, se spune când cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. A atârna de un fir de păr = a depinde de o nimica toată. A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda. N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult. Cât păr în palmă (sau pe broască) = nimic; deloc. Când mi-o creşte păr în palmă = niciodată. A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educaţie, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică. A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în şapte etc.) = a cerceta ceva cu minuţiozitate exagerată. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva). A-i ieşi (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. A-i ieşi (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăţi; a ajunge la limita răbdării. ♦ (Pop.) Peri răi = numele unei boli de ochi, de obicei provocată de firele de gene mai lungi care irită globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părţi ale corpului insectelor. ♦ P. anal. Firele scurte, ieşire în afară, care acoperă suprafaţa unei ţesături, în special a unui covor. 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; p. ext. ţesătură din aceste fibre. 3. P. anal. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc în formă de spirală la ceas. 5. Compuse: părul-fetei = plantă criptogamă înrudită cu feriga, întrebuinţată ca plantă medicinală şi ornamentală (Adianthum capillus- Veneris); părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunze mate, crestate adânc (Asplenium adianthum nigrum); părul-porcului = plantă erbacee cu frunze lungi şi cu spiculeţe (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Părul Berenicei = numele unei constelaţii din emisfera boreală. – Lat. pilus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERI- Element de compunere care însemnează „în jurul” şi care serveşte la formarea unor adjective. – Din fr. péri-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂR1 peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbenă sau galbenă-verzuie şi roşiatică pe partea dinspre soare. /<lat. pirus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂR2 peri m. 1) (la animalele mamifere şi la om) Fir cornos, subţire care creşte pe corp. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu al acestor fire. ~ ondulat. ~ mare.De-a fir a ~ (sau din ~ în ~) foarte minuţios. A se ţine (sau a atârna, a sta) într-un fir de ~ (sau de aţă) a) a depinde de ceva foarte nesigur; b) a fi în pericol de moarte. A despica (sau a tăia) ~ul (sau firul de ~) în patru (sau în şapte, în nouă etc.) a cerceta foarte amănunţit. A scoate (cuiva) peri albi (sau suri) a cauza cuiva multe neplăceri. A i se face (sau a i se ridica) ~ul măciucă a fi cuprins de un sentiment de groază. A-i ieşi ~ul prin căciulă a) a fi foarte sărac; b) a se sătura de atâta aşteptare. Când a creşte (cuiva) ~ în palmă (sau când a face broasca ~) nicicând. Cât ~ în palmă defel; nimic. Tras de ~ forţat; cu de-a sila. În doi peri a) într-un mod neclar; ambiguu; b) care este neclar; ambiguu. Peri răi boală de ochi provocată de firele de gene mai lungi, care irită globul ocular. ~ul-porcului plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze mărunte, asemănătoare cu solzii de peşte, şi cu sporangi în formă de spice terminale, care creşte prin locuri umede. 3) Formaţie chitinoasă filiformă de pe corpul insectelor. 4) la pl. Firele retezate scurt de pe suprafaţa unei ţesături (în special a unui covor). 5) la pl. Firele care cresc pe frunzele sau tulpinile unor plante. 6) pop. (la ceasuri) Arc subţire în formă de spirală. /<lat. pilus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păr (péri), s.m. – Pom fructifer (Pirus communis). – Mr., megl. per. Lat. pĭrus (Puşcariu 1263; Candrea-Dens., 1326; REW 6525), cf. it. pero, logud. piru. – Der. pară, s.f. (fructul părului), megl. pęră, istr. pęrę, probabil reproduce lat. pῑrum (Puşcariu 1264; REW 6524), cf. vegl. paira, it., prov., cat., sp., port. pera, fr. poire; peret, s.n. (grădină cu peri); peruşcă, s.f. (Trans., cartof).
(Dicţionarul etimologic român)

păr (péri), s.m. – 1. Fir cornos de pe corpul omului şi al animalelor. – 2. Păr (1) de pe cap. – 3. Puf de pe plante sau fructe. – 4. Puf de pe ţesături. – 5. (Trans.) Lînă. – 6. (Mold.) Panariţiu, sugel. – Mr., megl., istr. per. Lat. pĭlus (Puşcariu 1262; Candrea-Dens., 1327; REW 6508), cf. vegl. pail, it., sp. pelo, prov., cat. pel, fr. poil. Cuvînt de uz general (ALR, I, 8). – Der. păros, adj. (cu puf, pufos); păroşie, s.f. (calitatea de păros); părui, vb. (a se lua de păr; a argăsi); păruială, s.f. (depilare, ciomăgeală); păruit, s.n. (acţiunea de a părui); împăroşa (var. împăroşi), vb. (a se acoperi de păr); răspăr, s.m. (varietate de biban, Acerina Schraetser), numit aşa din cauza aripioarei sale dorsale; în răspăr, adv. (contra direcţiei părului), cu pref. răs-.
(Dicţionarul etimologic român)

PERI- Element prim de compunere savantă cu sensul „în jur”. [< fr. péri-, it. peri-, cf. gr. peri – împrejur].
(Dicţionar de neologisme)

PERI- elem. „în jurul, împrejurul”, „deasupra, în afară”, „în intervalul dintre”. (< fr. péri-, cf. gr. peri)
(Marele dicţionar de neologisme)

când mi-o creşte păr în palmă expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a-i cădea (cuiva) părul din nas expr. (adol.) a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

de-a fir-a-păr loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

părul-pórcului (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Părul-Berenícei (astron.) s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păr (bot., anat.) s. m., pl. peri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

părul-Máicii-Dómnului (bot ) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IARBA-PĂRULUI s. v. perişor.
(Dicţionar de sinonime)

PERI s. pl. (BOT.) trihomi (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

PĂR-DE-LÚP s. v. ţăpoşică.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-CIÚTEI s. v. verigar.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-DOÁMNEI s. v. straşnic.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRULMAICIIDÓMNULUI s. v. părul-fetei, straşnic.
(Dicţionar de sinonime)

PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasici, cruşân, gladiş, paţachină, porumbel, vonicer, lemn-cânesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; părul-fetei (Adianthum capillus venéris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, părul-orfanei, percica-fetei; părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) părul-fetei, părul-Maicii-Preciste, părul-Sfintei-Marii.
(Dicţionar de sinonime)

PĂR s. v. mătase, sparanghel.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-ORFÁNEI s. v. părul-fetei.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-FÉTEI s. v. părul-maicii-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-PÓRCULUI s. v. barba-ursului, coa-da-calului, păiuş, piedicuţă, ţăpoşică.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-ZÂNELOR s. v. colilie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per

Cuvinte se termină cu literele: ri eri