periat dex - definiţie, sinonime, conjugare
PERIÁ, périi, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) curăţa de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A (-şi) netezi părul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieşit din raghilă pentru a-l curăţa de câlţi, de impurităţi; a scărmăna, a pieptăna. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a îndrepta, a îmbunătăţi o lucrare literară, ştiinţifică etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A linguşi pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERIÁT1, periaturi, s.n. Faptul de a (se) peria. [Pr.: -ri-at] – V. peria.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERIÁT2, -Ă, periaţi, -te, adj. Curăţat sau netezit cu peria. [Pr.: -ri-at] – V. peria.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERI//Á~éz tranz. 1) (haine, încălţăminte etc.) A curăţa cu ajutorul unei perii. 2) (părul, fuioarele) A pieptăna cu o perie specială. 3) fig. (lucrări, texte etc.) A aduce la condiţia necesar (redactând şi scoţând lucrurile în plus); a cizela. 4) fig. fam. A lăuda în mod exagerat (pentru a câştiga bunăvoinţa cuiva); a măguli; a linguşi; a flata; a adula. [Sil. -ri-a] /Din perie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

periá vb. (sil. -ri-a), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. périi, 3 sg. şi pl. périe, 1 pl. periém (sil. -ri-em); ger. periínd (sil. -ri-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

periát s. n. (sil. -ri-at), pl. periáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERIÁ vb. v. pieptăna.
(Dicţionar de sinonime)

PERIÁ vb. v. atinge, bate, cizela, flata, linguşi, lovi, măguli, stiliza.
(Dicţionar de sinonime)

PERIÁT adj. v. pieptănat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per peri peria

Cuvinte se termină cu literele: at iat riat eriat