periclita

PERICLITÁ, periclitez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERICLIT//Á ~éz tranz. A expune unui pericol; a primejdui. /<fr. péricliter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERICLITÁ vb. I. tr. A pune în pericol; a primejdui. [< fr. péricliter, cf. lat. periclitari].
(Dicţionar de neologisme)

PERICLITÁ vb. tr. a pune în pericol; a primejdui. (< fr. péricliter, lat. periclitari)
(Marele dicţionar de neologisme)

periclitá vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. periclitéz, 3 sg. şi pl. pericliteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PERICLITÁ vb. 1. v. primejdui. 2. v. compromite.
(Dicţionar de sinonime)