perioada
[Sinonime]
PERIOÁDĂ, perioade, s.f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfăşoară un fenomen sau se petrece un eveniment. ♦ Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. ♦ (Fiz.) Perioadă de înjumătăţire = interval de timp în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv. (Chim.) Perioadă de inducţie = interval de timp necesar pentru ca o reacţie să înceapă să se desfăşoare cu viteza corespunzătoare condiţiilor respective. 2. Interval de timp care se scurge între cele două momente în care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp după care un astru, în mişcarea sa, se află în aceeaşi situaţie relativă faţă de un anumit reper. 3. (Fiz.) Interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen. 4. (Mat.) Intervalul creşterii minime a variabilei independente, după care se reproduc, în aceeaşi ordine, aceleaşi valori ale unor mărimi. ♦ Mulţimea numerelor de o cifră care se repetă infinit într-o fracţie zecimală. 5. Fiecare dintre cele şapte rânduri în care sunt aranjate elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev. 6. Interval de timp dintre două accese ale unei boli. ♦ (Pop.) Menstruaţie. 7. Frază amplă, cu caracter unitar şi armonios, datorat în special simetriei structurii ei. 8. Parte unitară dintr-o compoziţie muzicală, formată din mai multe fraze. [Pr.: -ri-oa-. Var.: (rar) periód s.n.] – Din lat. periodus, ngr. períodos, fr. période.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERIOÁD//Ă1 ~e f. 1) Diviziune de timp caracterizată prin anumite evenimente; epocă. 2) Interval de timp în decursul căruia se desfăşoară un anumit proces; fază; stadiu. 3) fiz. Interval de timp după care se repetă un fenomen. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERIOÁD//Ă2 ~e f. 1) gram. Construcţie constând din câteva unităţi sintactice, care formează un tot armonios. 2) geol. Subdiviziune a unei ere geologice. 3) muz. Parte unitară dintr-o compoziţie muzicală constând din mai multe fraze. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERIOÁD//Ă3 ~e f. chim. Rând din tabelul periodic al elementelor. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERIOÁDĂ s.f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfăşoară anumite fenomene sau evenimente; fază, epocă. ♦ Interval de timp în care se efectuează o operaţie sau în care se produce un fenomen dintr-un ciclu şi care se repetă la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologică de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Frază amplă şi complexă sau reunire de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios şi unitar. 3. Frază muzicală compusă în aşa fel încât totalitatea părţilor ei să prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Şir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcţii numerice care nu schimbă valoarea funcţiei. ♦ Grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracţie zecimală. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. période, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – împrejur, hodos – cale].
(Dicţionar de neologisme)
PERIOÁDĂ s. f. 1. interval de timp în cursul căruia se desfăşoară sau după care se repetă un fenomen; fază, epocă. o (fiz.) ~ de înjumătăţire = perioadă în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inducţie = durată de timp după care o reacţie în lanţ începe să se desfăşoare cu viteza corespunzătoare condiţiilor respective; (bot.) ~ de vegetaţie = interval de timp în care plantele îşi desăvârşesc întreg ciclul biologic. ♢ subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. 2. frază amplă şi complexă sau reunirea de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios şi unitar. 3. mică construcţie muzicală bine închegată, din două fraze în relaţie de întrebare-răspuns. 4. (chim) şir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcţii numerice care nu schimbă valoarea funcţiei. ♢ grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracţie zecimală. (< fr. période, lat. periodus, gr. periodos)
(Marele dicţionar de neologisme)
perioádă s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. perioádei; pl. perioáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERIOÁDĂ s. 1. epocă, interval, răgaz, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspas, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmie. (În acea ~ agitată ...) 2. v. eră. 3. v. ani. 4. v. răstimp. 5. v. durată. 6. v. termen. 7. (FIZ.) perioadă de înjumătăţire v. timp de înjumătăţire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERIOÁD//Ă1 ~e f. 1) Diviziune de timp caracterizată prin anumite evenimente; epocă. 2) Interval de timp în decursul căruia se desfăşoară un anumit proces; fază; stadiu. 3) fiz. Interval de timp după care se repetă un fenomen. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERIOÁD//Ă3 ~e f. chim. Rând din tabelul periodic al elementelor. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERIOÁDĂ s.f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfăşoară anumite fenomene sau evenimente; fază, epocă. ♦ Interval de timp în care se efectuează o operaţie sau în care se produce un fenomen dintr-un ciclu şi care se repetă la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologică de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Frază amplă şi complexă sau reunire de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios şi unitar. 3. Frază muzicală compusă în aşa fel încât totalitatea părţilor ei să prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Şir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcţii numerice care nu schimbă valoarea funcţiei. ♦ Grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracţie zecimală. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. période, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – împrejur, hodos – cale].
(Dicţionar de neologisme)
PERIOÁDĂ s. f. 1. interval de timp în cursul căruia se desfăşoară sau după care se repetă un fenomen; fază, epocă. o (fiz.) ~ de înjumătăţire = perioadă în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inducţie = durată de timp după care o reacţie în lanţ începe să se desfăşoare cu viteza corespunzătoare condiţiilor respective; (bot.) ~ de vegetaţie = interval de timp în care plantele îşi desăvârşesc întreg ciclul biologic. ♢ subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. 2. frază amplă şi complexă sau reunirea de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios şi unitar. 3. mică construcţie muzicală bine închegată, din două fraze în relaţie de întrebare-răspuns. 4. (chim) şir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcţii numerice care nu schimbă valoarea funcţiei. ♢ grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracţie zecimală. (< fr. période, lat. periodus, gr. periodos)
(Marele dicţionar de neologisme)
perioádă s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. perioádei; pl. perioáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERIOÁDĂ s. 1. epocă, interval, răgaz, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspas, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmie. (În acea ~ agitată ...) 2. v. eră. 3. v. ani. 4. v. răstimp. 5. v. durată. 6. v. termen. 7. (FIZ.) perioadă de înjumătăţire v. timp de înjumătăţire.
(Dicţionar de sinonime)