perişori
[Sinonime]
PERIŞÓR1, perişori, s.m. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; şi în sintagma perişori absorbanţi) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbţie. – Păr1 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERIŞÓR2, perişori, s.m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe faţa superioară şi păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurţi, şi cu flori mici roşietice (Circaea alpina). – Păr2 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERIŞÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subţire, având frunze late, ovale şi păroase, care creşte în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
perişór (bot., anat.) s. m., pl. perişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERIŞÓR s. (Maram. şi Transilv.) păruţ (~ din cap.)
(Dicţionar de sinonime)
PERIŞÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merişor, (reg.) verdeaţa-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriţă, iarba-părului.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERIŞÓR2, perişori, s.m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe faţa superioară şi păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurţi, şi cu flori mici roşietice (Circaea alpina). – Păr2 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
perişór (bot., anat.) s. m., pl. perişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERIŞÓR s. (Maram. şi Transilv.) păruţ (~ din cap.)
(Dicţionar de sinonime)
PERIŞÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merişor, (reg.) verdeaţa-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriţă, iarba-părului.
(Dicţionar de sinonime)