permis dex - definiţie, sinonime, conjugare
PERMÍTE, permít, vb. III. Tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (şi a nu-l împiedica); a încuviinţa, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-şi lua libertatea de a face ceva; a-şi îngădui, a îndrăzni. – Din fr. permettre, lat. permittere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERMÍS, permise, s.n. Autorizaţie scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vînătoare. – Din fr. permis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERMÍTE permít tranz. 1) (acţiuni) A da voie (să se efectueze ori să aibă loc); a îngădui; a încuviinţa. ~ organizarea mitingului. 2) (construit cu dativul subiectului şi urmat, de regulă, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-şi da voie în mod conştient; a-şi asuma dreptul; a-şi îngădui. Îmi permit să plec.A-şi ~ prea multe a fi obraznic cu cineva; a trece de limita bunei-cuviinţe. /< lat. permittere, fr. permettre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERMÍS ~e n. Autorizaţie oficială scrisă în virtutea căreia posesorul acesteia poate beneficia de anumite drepturi sau poate exercita o anumită activitate. /<fr. permis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

permíte (permít, permís), vb. – A îngădui. Lat. permittere (sec. XIX). – Der. (din fr.) permis, s.n.; permisi(un)e, s.f.; nepermis, adj., (prohibit, interzis).
(Dicţionarul etimologic român)

PERMÍTE vb. III. tr. 1. A îngădui, a încuviinţa, a da voie. 2. A-şi îngădui să facă ceva; a îndrăzni. [P.i. permít. / < lat. permittere, cf. fr. permettre].
(Dicţionar de neologisme)

PERMÍS, -Ă adj. Îngăduit, încuviinţat. [< permite].
(Dicţionar de neologisme)

PERMÍS s.n. Autorizaţie oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. permis].
(Dicţionar de neologisme)

PERMÍTE vb. I. tr. a îngădui, a încuviinţa, a da voie. II. refl. a-şi lua libertatea, a-şi îngădui. (< lat. permittere, după fr. permettre)
(Marele dicţionar de neologisme)

PERMÍS s. n. autorizaţie oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. (< fr. permis)
(Marele dicţionar de neologisme)

permíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. permít, 1 pl. permítem, 2 pl. permíteţi; conj. prez. 3 sg. şi pl. permítă; part. permís
(Dicţionar ortografic al limbii române)

permís s. n., pl. permíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERMÍTE vb. 1. v. aproba. 2. v. îngădui. 3. v. îndreptăţi. 4. v. prilejui. 5. a da, a îngădui. (Nu e ~ oricui să facă aşa ceva.) 6. v. aştepta. 7. a cuteza, a îndrăzni, a-şi îngădui. (Cum îţi ~ una ca asta ?)
(Dicţionar de sinonime)

PERMÍS s. v. autorizaţie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A permite ≠ a interzice
(Dicţionar de antonime)

Permis ≠ interzis, nepermis
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per perm permi

Cuvinte se termină cu literele: is mis rmis ermis