permis
[Sinonime]
PERMÍS, permise, s.n. Autorizaţie scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vînătoare. – Din fr. permis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERMÍS ~e n. Autorizaţie oficială scrisă în virtutea căreia posesorul acesteia poate beneficia de anumite drepturi sau poate exercita o anumită activitate. /<fr. permis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERMÍS, -Ă adj. Îngăduit, încuviinţat. [< permite].
(Dicţionar de neologisme)
PERMÍS s.n. Autorizaţie oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. permis].
(Dicţionar de neologisme)
PERMÍS s. n. autorizaţie oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. (< fr. permis)
(Marele dicţionar de neologisme)
permís s. n., pl. permíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERMÍS s. v. autorizaţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Permis ≠ interzis, nepermis
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERMÍS ~e n. Autorizaţie oficială scrisă în virtutea căreia posesorul acesteia poate beneficia de anumite drepturi sau poate exercita o anumită activitate. /<fr. permis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PERMÍS s.n. Autorizaţie oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. permis].
(Dicţionar de neologisme)
PERMÍS s. n. autorizaţie oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. (< fr. permis)
(Marele dicţionar de neologisme)
permís s. n., pl. permíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERMÍS s. v. autorizaţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Permis ≠ interzis, nepermis
(Dicţionar de antonime)