permutare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PERMUTÁ, permút, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERMUTÁRE, permutări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) permuta (1); transfer, permutaţie. ♦ (Concr.) Ordin, dispoziţie de transferare. 2. (Mat.; Lingv.; mai ales la pl.) Operaţie prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutaţie. – V. permuta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERMUTÁ permút tranz. 1) A face să se permute. 2) mat. (elemente) A schimba locurile între ele. /<fr. permuter, lat. permutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PERMUTÁ mă permút intranz. A trece (cu serviciul) dintr-un loc în altul. /<fr. permutter, lat. permutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERMUT//ÁRE ~ări f. 1) v. A PERMUTA şi A SE PERMUTA 2) mat. Operaţie prin care două sau mai multe elemente îşi schimbă locurile. /v. a (se) permuta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERMUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcţionar. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permút. / < fr. permuter, lat., it. permutare].
(Dicţionar de neologisme)

PERMUTÁRE s.f. 1. (Liv.) Acţiunea de a permuta; permutaţie. ♦ Ordin de transferare. 2. (Mat., lingv.; la pl.) Transformare care înlocuieşte enumerarea anumitor elemente dintr-o ordine, dată printr-o enumerare a aceloraşi elemente, dar într-o ordine diferită. [< permuta].
(Dicţionar de neologisme)

PERMUTÁ vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr. permuter, lat. permutare)
(Marele dicţionar de neologisme)

PERMUTÁRE s. f. 1. acţiunea de a permuta. 2. (mat.; lingv.; pl.) operaţie prin care se schimbă între ele locurile a două sau mai multe elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutaţie. 3. reluare a unui fragment muzical pe un alt sunet. (< permuta)
(Marele dicţionar de neologisme)

permutá vb., ind. prez. 1 sg. permút, 3 sg. şi pl. permútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

permutáre s. f., pl. permutări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERMUTÁ vb. v. muta.
(Dicţionar de sinonime)

PERMUTÁRE s. 1. v. mutare. 2. (MAT., LINGV.) permutaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per perm permu permut

Cuvinte se termină cu literele: re are tare utare mutare