pernă dex - definiţie, sinonime, conjugare

pernă

[Sinonime]
PÉRNĂ, perne, s.f. 1. Obiect confecţionat din două bucăţi dreptunghiulare sau pătrate de ţesătură de bumbac, lână etc., cusute între ele, având în interior fulgi, lână, puf etc., şi pe care, de obicei, cineva îşi pune capul când se culcă. ♢ Pernă electrică = obiect in formă de pernă (1) plată, în care se găsesc rezistenţe electrice izolate şi releuri de protecţie, întrebuinţat ca termofor. Pernă de călcat = ustensilă auxiliară asemănătoare cu perna (1), care se foloseşte la călcatul obiectelor de îmbrăcăminte, în special al mânecilor, piepţilor, umerilor. 2. Obiect de tapiţerie format dintr-un fel de sac umplut cu păr, cu iarbă-de-mare etc., adesea prevăzut cu arcuri, care se aşază pe scaune, pe băncile unui automobil etc. 3. (În sintagma) Pernă de aer = curent de aer antrenat între două suprafeţe aflate în mişcare relativă şi care serveşte ca lubrifiant. [Var.: (pop.) pérină s.f.] – Din scr. perina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÉRN//Ă ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt şi pătrat, umplut cu pene (lână sau vată), care se pune sub cap în timpul somnului; căpătâi. ♢ ~ de călcat ustensilă asemănătoare cu un astfel de obiect, folosită la călcatul obiectelor de îmbrăcăminte, în special al mânecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele două bare pe care se pune butoiul în beci pentru a-l ridica de la pământ şi a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constând dintr-un sac umplut cu păr sau cu iarbă de mare, care se aşază, de obicei, pe scaune sau pe băncile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de înaltă presiune dintre baza unui vehicul şi suprafaţa lui de sprijin sau dintre elementele mobile şi fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pérnă (pérne), s.f. – 1. Căpătîi, obiect pe care se pune capul la culcare. – 2. Obiect de tapiserie (de sofa, de automobil etc.). – Var. perină. Sl. perina, din pero „pană” (Cihac, II, 251; Conev 61), cf. perie şi sb. perina, bg. pernica (› mr. perniţă). – Der. perniţă (var. perinuţă), s.f. (pernă mică); perinoc, s.n. (piesă de lemn la podul osiei carului, piesă pe care se sprijină broasca de la roata morii); împerina, vb. (a pune perne).
(Dicţionarul etimologic român)

pérnă s. f., g.-d. art. pérnei; pl. pérne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÉRNĂ s. v. perinoc, pilotă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per pern

Cuvinte se termină cu literele: na rna erna