perorare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PERORÁ, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însufleţit şi emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susţine cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din fr. pérorer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERORÁRE, perorări, s.f. (Rar) Acţiunea de a perora şi rezultatul ei. – V. perora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PEROR//Á ~éz 1. intranz. A vorbi mult şi cu emfază. 2. tranz. rar (idei, probleme, teze etc.) A susţine cu multă ardoare. /<fr. pérorer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERORÁ vb. I. intr. A vorbi îndelung şi cu emfază. [< fr. pérorer, it., lat. perorare].
(Dicţionar de neologisme)

PERORÁRE s.f. Acţiunea de a perora; peroraţie. [< perora].
(Dicţionar de neologisme)

PERORÁ vb. intr. a vorbi mult, însufleţit şi cu emfază. (< fr. pérorer, lat. perorare)
(Marele dicţionar de neologisme)

perorá vb., ind. prez. 1 sg. peroréz, 3 sg. şi pl. peroreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

peroráre s. f., g.-d. art. perorării; pl. perorări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pe per pero peror perora

Cuvinte se termină cu literele: re are rare orare rorare