perpendicular

PERPENDICULÁR, -Ă, perpendiculari, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Despre drepte sau planuri; p. ext. despre obiecte sau părţi ale lor, despre poziţia lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. 2. S.f. Dreaptă perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERPENDICULÁR ~ă (~i, ~e) (despre drepte sau plane) Care formează unghiuri drepte prin întretăiere cu o altă dreaptă sau un alt plan. /<lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERPENDICULÁR, -Ă adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încât să formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în sec. XIV şi manifestată mai ales în economia bolţilor, care dispar sub mulţimea arcelor, formate dintr-un şir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreaptă perpendiculară. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].
(Dicţionar de neologisme)

PERPENDICULÁR, -Ă I. adj. 1. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente. 2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolţilor, care dispar sub mulţimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative. II. s. f. dreaptă perpendiculară. (< fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)
(Marele dicţionar de neologisme)

perpendiculár adj. m., pl. perpendiculári; f. sg. perpendiculáră, pl. perpendiculáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PERPENDICULÁR adj., adv. 1. adj. v. abrupt. 2. adv. v. drept.
(Dicţionar de sinonime)