PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să dureze sau a continua să dureze veşnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generaţie în generaţie, din veac în veac), a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veşnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârşeşte niciodată; etern, veşnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PERPETU//Á ~éz tranz. A face să se perpetueze. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PERPETU//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre procese, acţiuni etc.) A fi perpetuu; a dura constant (mereu sau timp îndelungat); a se menţine veşnic. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERPÉTU//U ~ă (~i, ~e) Care durează la nesfârşit; cu existenţă nesfârşită; veşnic; etern. [Sil. -tu-u-] /<lat. perpetuus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERPETUÁ vb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veşnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generaţie la alta. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare].
(Dicţionar de neologisme)
PERPÉTUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfârşit; veşnic, etern. ♢ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viaţă în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus].
(Dicţionar de neologisme)
PERPETUÁ vb. tr., refl. a face să dureze, a dura veşnic; a (se) transmite de la o generaţie la alta. (< fr. perpéteur, lat. perpetuare)
(Marele dicţionar de neologisme)
PERPÉTUU, -UĂ adj. care durează veşnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus)
(Marele dicţionar de neologisme)
perpetuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. perpetuéz, 3 sg. şi pl. perpetueáză, 1 pl. perpetuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. perpetuéze (sil. -tu-e-); ger. perpetuând (sil. -tu-ând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
perpétuu adj. m. (sil. -tu-u), pl. perpétui; f. sg. perpétuă (sil. -tu-ă), pl. perpétue (sil. -tu-e)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERPETUÁ vb. 1. v. dăinui. 2. v. menţine. 3. v. imortaliza.
(Dicţionar de sinonime)
PERPÉTUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veşnic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Perpetuu ≠ încontinuu, necontinuu, temporar
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veşnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârşeşte niciodată; etern, veşnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PERPETU//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre procese, acţiuni etc.) A fi perpetuu; a dura constant (mereu sau timp îndelungat); a se menţine veşnic. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERPÉTU//U ~ă (~i, ~e) Care durează la nesfârşit; cu existenţă nesfârşită; veşnic; etern. [Sil. -tu-u-] /<lat. perpetuus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERPETUÁ vb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veşnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generaţie la alta. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare].
(Dicţionar de neologisme)
PERPÉTUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfârşit; veşnic, etern. ♢ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viaţă în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus].
(Dicţionar de neologisme)
PERPETUÁ vb. tr., refl. a face să dureze, a dura veşnic; a (se) transmite de la o generaţie la alta. (< fr. perpéteur, lat. perpetuare)
(Marele dicţionar de neologisme)
PERPÉTUU, -UĂ adj. care durează veşnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus)
(Marele dicţionar de neologisme)
perpetuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. perpetuéz, 3 sg. şi pl. perpetueáză, 1 pl. perpetuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. perpetuéze (sil. -tu-e-); ger. perpetuând (sil. -tu-ând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
perpétuu adj. m. (sil. -tu-u), pl. perpétui; f. sg. perpétuă (sil. -tu-ă), pl. perpétue (sil. -tu-e)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERPETUÁ vb. 1. v. dăinui. 2. v. menţine. 3. v. imortaliza.
(Dicţionar de sinonime)
PERPÉTUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veşnic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Perpetuu ≠ încontinuu, necontinuu, temporar
(Dicţionar de antonime)