pers

PERS, perşi, s.m. (Mai ales la pl.) Persan (1). – Din ngr. pérsis, fr. Perse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERŞ, perşuri, s.n. Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălţime. ♦ P.ext. Număr de circ executat cu această prăjină. – Din fr. perche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERŞ ~e n. 1) Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălţime. 2) Număr de circ executat cu această prăjină. /<fr. perche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERS, -Ă, perşi, -se, s.m. şi f. (Înv.) Persan (2). – Fr. Perse.
(Dicţionarul limbii române moderne)

PERŞ s.n. (Sport) Prăjină de construcţie specială folosită pentru sărituri în înălţime. [< fr. perche].
(Dicţionar de neologisme)

PERŞ s. n. prăjină de construcţie specială, pentru sărituri (acrobatice). ♢ (p. ext.) număr de circ executat cu prăjina. (< fr. perche)
(Marele dicţionar de neologisme)

pers s. m., pl. perşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

perş s. n., pl. pérşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PERS s. v. persan.
(Dicţionar de sinonime)