persista

PERSISTÁ, persíst, vb. I. Intranz. 1. A rămâne neclintit în hotărârile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a stărui în continuare. 2. A continua să existe, să fie, să se menţină; a se menţine, a dura, a dăinui. – Din fr. persister.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERSISTÁ persíst intranz. 1) A manifesta statornicie (în acţiuni, atitudini, concepţii, sentimente etc.); a sta cu fermitate pe aceleaşi poziţii; a stărui; a persevera; a insista. 2) A-şi perpetua existenţa; a continua să fie; a dăinui; a stărui; a dura. Mirosul mai persistă. /<fr. persister, lat. persistere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERSISTÁ vb. I. intr. A rămâne în aceeaşi stare de mişcare sau de repaus. ♦ A rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. [P.i. persíst. / < fr. persister, it., lat. persistere].
(Dicţionar de neologisme)

PERSISTÁ vb. intr. a se menţine în aceeaşi stare; a dura, a dăinui. ♢ a rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. (< fr. persister, lat. persistere)
(Marele dicţionar de neologisme)

persistá vb., ind. prez. 1 sg. persíst, 3 sg. şi pl. persístă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PERSISTÁ vb. 1. v. stărui. 2. v. încăpăţâna. 3. a continua, a stărui, (înv.) a pesti. (~ în fărădelegile lui.) 4. v. dăinui. 5. v. dăinui.
(Dicţionar de sinonime)