PERSISTÉNT, -Ă, persistenţi, -te, adj. Care rămâne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe sau să dureze (multă vreme); care se menţine fără să slăbească în intensitate. ♢ (Bot.) Frunze persistente = frunze care rămân verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. – Din fr. persistant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERSISTÉNŢĂ, persistenţe, s.f. Acţiunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; însuşirea de a fi persistent. ♢ Persistenţa imaginilor = fenomen (pe care se bazează cinematografia) care constă în menţinerea senzaţiei vizuale pe retină un anumit timp după dispariţia obiectului văzut. – Din fr. persistance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERSISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care persistă; care durează un timp îndelungat; peren; dăinuitor. ♢ Frunze ~te frunze care se menţin verzi pe arbori şi în timpul iernii. /<fr. persistant, germ. Persistenz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERSISTÉNŢĂ f. Caracter persistent. /<fr. persistance, germ. Persistenz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERSISTÉNT, -Ă adj. Durabil; trainic; stăruitor. ♦ Frunze persistente = frunze care nu cad iarna. [Cf. fr. persistant].
(Dicţionar de neologisme)
PERSISTÉNŢĂ s.f. Acţiunea sau faptul de a persista; stăruinţă, insistenţă. ♦ Persistenţa imaginilor = menţinere a unei senzaţii vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual. [Cf. fr. persistance, it. persistenza].
(Dicţionar de neologisme)
PERSISTÉNT, -Ă adj. durabil; trainic; stăruitor. ♢ (despre frunze) care nu cade iarna. (după fr. persistant)
(Marele dicţionar de neologisme)
persistént adj. m., pl. persisténţi; f. sg. persisténtă, pl. persisténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
persisténţă s. f., g.-d. art. persisténţei; pl. persisténţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERSISTÉNT adj. 1. v. stăruitor. 2. v. stăruitor. 3. durabil, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efec-te ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PERSISTÉNŢĂ s. 1. v. stăruinţă. 2. v. tenacitate. 3. durabilitate, (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) 4. v. dăinuire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Persistent ≠ impersistent, nepersistent
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERSISTÉNŢĂ, persistenţe, s.f. Acţiunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; însuşirea de a fi persistent. ♢ Persistenţa imaginilor = fenomen (pe care se bazează cinematografia) care constă în menţinerea senzaţiei vizuale pe retină un anumit timp după dispariţia obiectului văzut. – Din fr. persistance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERSISTÉNŢĂ f. Caracter persistent. /<fr. persistance, germ. Persistenz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERSISTÉNT, -Ă adj. Durabil; trainic; stăruitor. ♦ Frunze persistente = frunze care nu cad iarna. [Cf. fr. persistant].
(Dicţionar de neologisme)
PERSISTÉNŢĂ s.f. Acţiunea sau faptul de a persista; stăruinţă, insistenţă. ♦ Persistenţa imaginilor = menţinere a unei senzaţii vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual. [Cf. fr. persistance, it. persistenza].
(Dicţionar de neologisme)
PERSISTÉNT, -Ă adj. durabil; trainic; stăruitor. ♢ (despre frunze) care nu cade iarna. (după fr. persistant)
(Marele dicţionar de neologisme)
persistént adj. m., pl. persisténţi; f. sg. persisténtă, pl. persisténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
persisténţă s. f., g.-d. art. persisténţei; pl. persisténţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERSISTÉNT adj. 1. v. stăruitor. 2. v. stăruitor. 3. durabil, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efec-te ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PERSISTÉNŢĂ s. 1. v. stăruinţă. 2. v. tenacitate. 3. durabilitate, (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) 4. v. dăinuire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Persistent ≠ impersistent, nepersistent
(Dicţionar de antonime)