personificare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PERSONIFICÁ, personífic, vb. I. Tranz. 1. A atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însuşiri omeneşti şi a le reprezenta ca atare; a personaliza; p. ext. a simboliza. 2. A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva; a exemplifica printr-o persoană (1) sau printr-un personaj (2) care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect; a întruchipa, a întrupa, a incarna. – După fr. personnifier. Cf. it. p e r s o n i f i c a r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERSONIFICÁRE, personificări, s.f. Faptul de a personifica; personificaţie; spec. figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însuşiri omeneşti. – V. personifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERSONIFICÁ personífic tranz. 1) (animale, plante, fenomene, lucruri) A înzestra cu însuşiri omeneşti; a umaniza. 2) (caractere, calităţi, defecte etc.) A prezenta dând expresie materială; a exemplifica printr-o persoană sau printr-un personaj; a întruchipa; a întrupa; a incarna. El personifică onestitatea. /<fr. personnifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERSONIFIC//ÁRE ~ări f. 1) v. A PERSONIFICA. 2) Figură de stil constând din atribuirea unui animal sau unui obiect însuşiri omeneşti. /v. a personifica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERSONIFICÁ vb. I. tr. 1. A atribui unui lucru, unui animal etc. însuşiri omeneşti. 2. A realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa. [P.i. personífic. / cf. it. personificare, fr. personnifier].
(Dicţionar de neologisme)

PERSONIFICÁRE s.f. 1. Faptul de a personifica; personificaţie. ♦ Figură de stil prin care se atribuie fiinţelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii şi chiar unor idei abstracte însuşiri şi manifestări ale omului. V. prozopopee. 2. Întruchipare, încarnare. [< personifica].
(Dicţionar de neologisme)

PERSONIFICÁ vb. tr. 1. a atribui unui lucru, unui animal, fenomen etc. însuşiri omeneşti; a personaliza. 2. a realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa, a încarna. (< fr. personnifier, it. personificare)
(Marele dicţionar de neologisme)

PERSONIFICÁRE s. f. 1. faptul de a personifica; personificaţie. ♢ figură de stil prin care se atribuie fiinţelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii, chiar unor idei abstracte însuşiri omeneşti. 2. întruchipare. (< personifica)
(Marele dicţionar de neologisme)

personificá vb., ind. prez. 1 sg. personífic, 3 sg. şi pl. personífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

personificáre s. f., g.-d. art. personificării; pl. personificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERSONIFICÁ vb. 1. (rar) a personaliza, (înv.) a personisi. (Poetul ~ obiectele.) 2. a incarna, a întruchipa, a întrupa, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forţa brutală.)
(Dicţionar de sinonime)

PERSONIFICÁRE s. incarnare, întruchipare, întrupare, reprezentare, simbolizare, (înv.) personificaţie. (~ răului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per pers perso person

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ficare