pertinență dex - definiţie, sinonime, conjugare
PERTINÉNT, -Ă, pertinenţi, -te, adj. 1. (Livr.) Care se potriveşte exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competenţă. ♦ (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcţiune într-un sistem determinat. ♦ (Despre elemente fonice) Care serveşte într-o limbă dată la diferenţierea semnificaţiilor. – Din fr. pertinent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERTINÉNŢĂ s.f. (Livr.) Însuşirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent. – Din fr. pertinence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERTINÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care se potriveşte perfect; pe potrivă; adecvat. 2) (despre elemente ale limbii) Care este dotat cu o anumită funcţie în cadrul unui microsistem. /<fr. pertinent, lat. pertinens
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERTINÉNŢĂ f. Caracter pertinent. /<fr. pertinence, lat. pertinentae
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERTINÉNT, -Ă adj. 1. (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ♦ (Liv.) Convenabil, potrivit, nimerit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcţiune într-un sistem determinat. ♦ Trăsătură pertinentă = caracteristică fonetică permiţând prin ea singură distingerea unei unităţi de alta. [Cf. fr. pertinent, lat. pertinens].
(Dicţionar de neologisme)

PERTINÉNŢĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este pertinent. [< fr. pertinence].
(Dicţionar de neologisme)

PERTINÉNT, -Ă adj. 1. (jur.) care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ♢ convenabil, nimerit; judicios. 2. (despre elemente lingvistice) dotat cu o anumită funcţiune într-un sistem determinat. ♢ (despre elemente fonice) care permite diferenţierea semnificaţiilor. 3. (inform.; despre o informaţie, un document) care satisface cerinţele obiective de informare ale unui beneficiar. (< fr. pertinent, lat. pertinens)
(Marele dicţionar de neologisme)

PERTINÉNŢĂ s. f. caracterul a ceea ce este pertinent. (< fr. pertinence)
(Marele dicţionar de neologisme)

pertinént adj. m., pl. pertinénţi, f. sg. pertinéntă, pl. pertinénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pertinénţă s. f., g.-d. art. pertinénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERTINÉNT adj. v. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per pert perti pertin

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta nenta inenta