perturbare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PERTURBÁ, perturbez, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniştea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbaţie. 2. A împiedica funcţionarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. şi: pertúrb] – Din fr. perturber, lat. perturbare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERTURBÁRE, perturbări, s.f. 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen. 2. Împiedicare, modificare, deranjament în funcţionarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc.; perturbaţie. – V. perturba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERTURB//Á ~éz tranz. (procese, fenomene, acţiuni etc.) A abate de la desfăşurarea normală; a împiedica de a funcţiona sau de a se desfăşura normal; a tulbura. ~ recepţia emisiunilor. ~ transportul. [Şi perturb] /<fr. perturber, lat. perturbare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare].
(Dicţionar de neologisme)

PERTURBÁRE s.f. Acţiunea de a perturba şi rezultatul ei; perturbaţie, tulburare. [< perturba].
(Dicţionar de neologisme)

PERTURBÁ vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcţionarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare)
(Marele dicţionar de neologisme)

perturbá vb., ind. prez. 1 sg. perturbéz/pertúrb, 3 sg. şi pl. perturbeáză/pertúrbă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

perturbáre s. f. turbare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERTURBÁ vb. v. deranja.
(Dicţionar de sinonime)

PERTURBÁRE s. 1. perturbaţie, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbaţie. (~ la un sistem tehnic.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per pert pertu pertur

Cuvinte se termină cu literele: re are bare rbare urbare