perucă

PERÚCĂ, peruci, s.f. Obiect confecţionat din păr, din lână, din fire sintetice etc. şi purtat pe cap, peste sau în locul părului natural. – Din fr. perruque, it. perrucca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERÚ//CĂ ~ci f. Coafură de păr fals. [G.-D. perucii] /<fr. perruque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

perúcă (perúci), s.f. – Acoperămînt al capului confecţionat din păr, diferit coafat. It. perrucca, parrucca, fr. perruque. – Der. peruchier, s.m. (fabricant de peruci).
(Dicţionarul etimologic român)

PERÚCĂ s.f. Coafură din păr fals, folosită în special de actori în teatru. [< fr. perruque, cf. it. parrucca].
(Dicţionar de neologisme)

PERÚCĂ s. f. coafură din păr fals. (< fr. perruque, it. perrucca)
(Marele dicţionar de neologisme)

perúcă s. f., g.-d. art. perúcii; pl. perúci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PERÚCĂ s. (înv.) paric. (O femeie care poartă ~.)
(Dicţionar de sinonime)