pervertire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PERVERTÍ, pervertesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica, ♦ A (se) schimba (prin denaturare) funcţia normală a unui organ. – Din fr. pervertir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERVERTÍRE, pervertiri, s.f. Acţiunea de a (se) perverti şi rezultatul ei. – V. perverti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERVERT//Í ~ésc tranz. A face să se pervertească; a strica; a deprava; a corupe. /<fr. pervertir, lat. pervertere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PERVERT//Í mă ~ésc intranz. 1) A se afla în declin moral; a se vicia; a degrada; a declasa; a degenera; a decădea; a se corupe. 2) (despre organe) A nu (mai) funcţiona normal (datorită unei denaturări); a se deregla. /<fr. pervertir, lat. pervertere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERVERTÍ vb. IV tr. A corupe, a deprava, a strica. ♦ A strica, a vicia funcţia normală a unui organ, denaturând-o. [< fr. pervertir, cf. lat. pervertere – a strica].
(Dicţionar de neologisme)

PERVERTÍRE s.f. Acţiunea de a perverti şi rezultatul ei; stricare, depravare, corupere. [< perverti].
(Dicţionar de neologisme)

PERVERTÍ vb. I. tr., refl. a (se) vicia funcţia normală a unui organ, a (se) corupe, a (se) deprava. II. tr. (fig.) a altera, a denatura. (< fr. pervertir, lat. pervertere)
(Marele dicţionar de neologisme)

pervertí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pervertésc, imperf. 3 sg. perverteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. perverteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pervertíre s. f., g.-d. art. pervertírii; pl. pervertíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERVERTÍ vb. 1. v. corupe. 2. v. seduce.
(Dicţionar de sinonime)

PERVERTÍRE s. 1. v. corupere. 2. v. seducere. 3. v. co-rupţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per perv perve perver

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire rtire ertire