pescui

PESCUÍ, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A prinde peşte (1) sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peştelui sau a altor animale de apă; a pescări. ♢ Expr. A pescui în apă tulbure = a profita de o situaţie încordată sau confuză pentru a trage foloase personale. 2. Tranz. A scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera). 3. Tranz. Fig. (Fam.) A face rost de ceva greu de obţinut. ♦ (Arg.) A acosta pe cineva; a agăţa. – Din peşte (după pescar).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PESCU//Í ~iésc 1. tranz. 1) (varietăţi de peşte sau alte vietăţi acvatice) A prinde cu ajutorul unor instrumente speciale. ♢ ~ în apă tulbure a trage foloase dintr-o situaţie confuză sau dificilă. 2) (oameni sau obiecte căzute în apă) A scoate la suprafaţă sau la mal. 3) fig. fam. (obiecte deficitare) A procura prin diverse mijloace (ilicite). 2. intranz. A practica ocupaţia de pescar; a se ocupa cu prinderea peştelui; a fi pescar. /Din peşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pescuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pescuiésc, imperf. 3 sg. pescuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pescuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PESCUÍ vb. a prinde, (înv. şi reg.) a pescări, (înv.) a vâna. (A ~ doi crapi.)
(Dicţionar de sinonime)

PESCUÍ vb. v. acosta.
(Dicţionar de sinonime)