PÉSTĂ, peste, s.f. 1. Boală gravă, infecţioasă şi epidemică, provocată de o bacterie şi manifestată prin tumori, hemoragie, febră mare etc.; ciumă. 2. (Med. vet.; de obicei cu determinări care indică felul) Denumire generică dată unui grup de boli (cu evoluţie acută) provocate de virusuri la taurine, porcine, cabaline şi păsări. – Din fr. peste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÉŞTE, peşti, s.m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi şi bogată în secreţii mucoase, cu membrele transformate în înotătoare şi cu respiraţie branhială; (şi la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ♢ Peşti zburători = specii de peşti care pot să sară din apă şi să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La peşte = la pescuit. ♢ Expr. Cât ai zice peşte = foarte repede. A tăcea ca peştele (sau ca un peşte) = a nu spune nici o vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simţi etc.) ca peştele în apă = a trăi bine, a se simţi la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peştele pe uscat = a duce o viaţă foarte grea; a face eforturi desperate (şi zadarnice). A fi cu borşul la foc şi cu peştele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâţa peşte = niciodată. ♢ Compuse: peşte-auriu (sau -curcubeu, -soare) = peşte de culoare verde-gălbuie, cu pete roşii pe spate şi cu dungi albastre pe părţile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); peşte-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); peşte-ferăstrău = peşte din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dinţată (Pristis pristis); peşte-lup = avat; peşte-păun = peşte mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julio); peşte-porcesc = porcuşor; peşte-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; peşte-cu-spadă = peşte mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare şi cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuţită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peştele-lui-Solomon = specie de peşte din familia salmonidelor (Salmo labrax); peşte-ţigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de peşti mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; peşte-de-mare = calcan. 2. Carne de peşte (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ♢ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de peşte = asta este cu totul altceva. A fi tot o mâncare de peşte = a fi acelaşi lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală. ♢ Zodia peştelui sau (eliptic) peştii = una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreţinut de o femeie. ♦ Proxenet, codoş. – Lat. piscis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÉSTE prep. (Semnifică ideea de suprapunere, de aplicare etc., directă sau mediată, prin extensiune) I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc) 1. (În legătură cu verbe de mişcare, arată că un obiect se aşază, se aplică sau cade deasupra altuia) Ploaia cade peste noi. ♢ (Mişcarea are direcţia orizontală) Părul se împrăştie peste pernă. 2. (În legătură cu substantive care arată suprafaţa, întinderea) Pe tot cuprinsul; de-a lungul. Alerga peste câmpuri. ♢ Loc. adv. Peste tot (locul) = pretutindeni. ♦ De jur împrejur. Încinsă peste brâu cu un cordon. 3. Deasupra. Se apleacă peste el. 4. Pe deasupra; dincolo de... Sare peste gard. II. (Introduce complemente circumstanţiale de timp) 1. (În legătură cu substantive însoţite de numerale, adverbe sau pronume şi adjective nehotărâte) După... Peste un ceas. 2. (În legătură cu substantive care exprimă noţiuni de timp durative) În timpul, în cursul. Peste zi lucrează. 3. Mai mult decât... A întârziat peste două ceasuri. III. (Introduce complemente circumstaţiale de mod) 1. (Aşezat între două cuvinte identice, exprimă ideea de superlativ) Pune întrebări peste întrebări. 2. (În legătură cu numerale, arată depăşirea unei cantităţi) Mai mult decât. Peste o mie de oameni. ♢ Loc. adv. Peste puterea (sau puterile) cuiva = depăşind puterile, posibilităţile cuiva, foarte greu. IV. (Introduce complemente indirecte) Asupra. S-a făcut stăpână peste toate. – Pre (= pe) + spre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÉST//Ă ~e f. Boală contagioasă epidemică şi endemică foarte gravă, cauzată de o infecţie bacteriană (care se manifestă prin febră, astenie, delir etc.); ciumă. /<fr. peste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÉŞT//E ~i m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung şi acoperit cu solzi, cu aripioare pentru înot, având respişraţie, în majoritatea cazurilor, branhială. ~ viu. ~ congelat. ♢ Cât ai zice ~ într-o clipă; dintr-o dată. Asta-i altă mâncare de ~ asta-i complet altceva. A se zbate ca ~ele pe uscat a depune eforturi disperate şi fără succes pentru a ieşi dintr-o situaţie grea. A tăcea ca ~ele a nu rosti nici un cuvânt. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelaţie din emisfera boreală. ♢ Zodia ~elui unul dintre cele douăsprezece sectoare zodiacale. II. (în îmbinări, indicând diferite specii): ~-vivipar peşte care naşte pui vii. ~-veninos peşte înzestrat cu organe speciale care produc venin. ~-zburător peşte marin care poate sări din apă şi zbura pe o traiectorie mică. ~-cu-spadă peşte marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, având falca de sus prelungită şi ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. ~-ciocan peşte marin cu cap în formă de ciocan. ~-ferăstrău peşte marin cu gura în formă de lamă de ferăstrău, dinţată pe două laturi. ~-de-piatră peşte dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în ape adânci şi cu fund pietros; pietrar. ~-lup peşte dulcicol răpitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. ~-porcesc peşte dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăţi, pătat pe laturi; porcuşor. ~-păun peşte marin de talie mică, albăstrui-verzui, cu nuanţe aurii pe spate şi argintiu pe abdomen şi flancuri. ~-ţigănesc a) orice peşte mărunt; b) peşte dulcicol de talie medie, cu cap mic şi corp lat, având formă romboidală; caracudă; c) peşte dulcicol de talie mică, cu corp fusiform, verde-gălbui cu pete negre, având spini dorsali şi plăci osoase laterale. /<lat. piscis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÉSTE prep. 1) (exprimă un raport locativ, indicând locul, spaţiul, obiectul de suprapunere sau de extindere) Pe deasupra; deasupra; dincolo de. Peste vii şi livezi. Peste pod. ♢ Peste tot în orice loc; pretutindeni. 2) (exprimă un raport temporal posterior) După. Peste o oră. 3) (exprimă un raport de mod, indicând depăşirea unei limite, a unei cantităţi) Mai mult de (sau decât); în plus; asupra. Are peste zece monografii. ♢ Peste puterea (sau puterile) cuiva depăşind puterile cuiva; greu. 4) (exprimă un raport de relaţie, indicând sfera de extindere) Asupra. A domina peste toate. /pre[înv.] + spre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
péşte (péşti), s.m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de peşte (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoş, proxenet. – Mr. peaşte, pescu, megl. pęşti, istr. peşt. Lat. piscem (Puşcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. şi alb. cît şi der. indică prezenţa unui sing. *pescu, a cărui absenţă ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existenţă teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s.m. (peştele mascul); peştoaică, s.f. (femela peştelui; şmecheră, întreţinută); peştişoară, s.f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în peşte), care ar putea reprezenta direct şi lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde peşte); pescuit, s.n. (acţiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuieşte); pescuţ, s.m. (peştişor); pescuină, s.f. (Bucov., iaz, heleşteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formaţie cultă, din lat. piscina încrucişat cu a pescui). – Cf. pescar.
(Dicţionarul etimologic român)
péste prep. – 1. Pe deasupra. – 2. Pe, în. – 3. Dicolo de. – 4. Mai mult decît. – 5. Afară de, pe lîngă că. – 6. Contra. – 7. De-a curmezişul, prin. – 8. După, în termen de. – 9. În timpul. – Var. preste, pestre, p(r)esp(r)e, toate înv. Mr. p(r)iste, megl. priste. Lat. per super, direct (Cipariu, Analecte, 11) sau prin intermediul comp. interior p(r)e spre (Tiktin). Probabil s-a confundat cu per extra (Pascu, I, 161; Densusianu, GS, VI, 363).
(Dicţionarul etimologic român)
PÉSTĂ s.f. (Med.) Boală gravă, infecţioasă şi epidemică, manifestată prin febră, hemoragii şi tumori care apar la subsuori şi la gât; ciumă. ♦ (Vet.) Boală contagioasă la rumegătoare, porci şi păsări de curte, produsă de virusuri specifice, care se caracterizează printr-o evoluţie acută şi o răspândire rapidă. [< fr. peste, cf. lat. pestis].
(Dicţionar de neologisme)
PÉSTĂ s. f. 1. boală gravă, infecţioasă şi epidemică, prin febră, hemoragii şi tumori care apar la subsuori şi la gât; ciumă. 2. boală contagioasă la rumegătoare, porci şi păsări de curte, produsă de virusuri specifice. (< fr. peste)
(Marele dicţionar de neologisme)
de péste prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péstă s. f., g.-d. art. péstei; pl. péste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
límba-péştelui (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte-auríu s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte s. m., pl. peşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte-ciocán s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte-ferăstrău s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte-cu-spádă s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte-de-máre (calcan) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péştele-lui-Sólomon s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
regína-péştilor/péştelui (zool.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péste prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
PEŞTE-DE-MAI v. scrumbie.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
Sinonime:
PÉSTĂ s. 1. v. ciumă. 2. v. pestă bovină = tifos.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPĂRATUL-PÉŞTILOR s. v. regină.
(Dicţionar de sinonime)
LIMBA-PÉŞTELUI s. v. sică.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-DE-BĂTÁIE s. v. boiştean.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTELE-ŢIGÁNULUI s. v. fusar mare, pietrar.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTELE-DOÁMNEI s. v. boiştean.
(Dicţionar de sinonime)
PÉŞTE s. peşte-auriu (Eupomotis gibbosus) = peşte-curcubeu, peşte-soare, (reg.) sorete, biban american, biban-soare; peşte-curcubeu v. peşte-auriu; peştele-spadă (Xiphias gladius) = (reg.) peşte-cu-suliţă; peşte-soare v. peşte-auriu.
(Dicţionar de sinonime)
PÉŞTE s. v. codoş, mijlocitor, ofidian, proxenet, şarpe.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-CU-GHÍMPI s. v. ghidrin.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-CU-SÚLIŢĂ s. v. peştele-spadă.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-CU-ŢÉPI s. v. ghidrin.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-DE-PIÁTRĂ s. v. fusar mare, pietrar.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTELE-DRÁCULUI s. v. pălămidă-de-baltă.
(Dicţionar de sinonime)
REGELE-PÉŞTILOR s. v. regină.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-CU-ŞAPTE-NÚME s. v. avat.
(Dicţionar de sinonime)
PÉSTE prep. 1. (local) pe. (Cade ploaia ~ noi.) 2. (local) asupra, deasupra. (Se apleacă ~ el.) 3. (local) deasupra, pe. (~ masă era pusă muşamaua.) 4. (local) (slavonism înv.) prez. (Judeţele de ~ Olt.) 5. (temporal) după. (Vine ~ un ceas.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÉŞTE, peşti, s.m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi şi bogată în secreţii mucoase, cu membrele transformate în înotătoare şi cu respiraţie branhială; (şi la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ♢ Peşti zburători = specii de peşti care pot să sară din apă şi să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La peşte = la pescuit. ♢ Expr. Cât ai zice peşte = foarte repede. A tăcea ca peştele (sau ca un peşte) = a nu spune nici o vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simţi etc.) ca peştele în apă = a trăi bine, a se simţi la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peştele pe uscat = a duce o viaţă foarte grea; a face eforturi desperate (şi zadarnice). A fi cu borşul la foc şi cu peştele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâţa peşte = niciodată. ♢ Compuse: peşte-auriu (sau -curcubeu, -soare) = peşte de culoare verde-gălbuie, cu pete roşii pe spate şi cu dungi albastre pe părţile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); peşte-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); peşte-ferăstrău = peşte din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dinţată (Pristis pristis); peşte-lup = avat; peşte-păun = peşte mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julio); peşte-porcesc = porcuşor; peşte-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; peşte-cu-spadă = peşte mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare şi cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuţită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peştele-lui-Solomon = specie de peşte din familia salmonidelor (Salmo labrax); peşte-ţigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de peşti mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; peşte-de-mare = calcan. 2. Carne de peşte (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ♢ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de peşte = asta este cu totul altceva. A fi tot o mâncare de peşte = a fi acelaşi lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală. ♢ Zodia peştelui sau (eliptic) peştii = una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreţinut de o femeie. ♦ Proxenet, codoş. – Lat. piscis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÉST//Ă ~e f. Boală contagioasă epidemică şi endemică foarte gravă, cauzată de o infecţie bacteriană (care se manifestă prin febră, astenie, delir etc.); ciumă. /<fr. peste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÉŞT//E ~i m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung şi acoperit cu solzi, cu aripioare pentru înot, având respişraţie, în majoritatea cazurilor, branhială. ~ viu. ~ congelat. ♢ Cât ai zice ~ într-o clipă; dintr-o dată. Asta-i altă mâncare de ~ asta-i complet altceva. A se zbate ca ~ele pe uscat a depune eforturi disperate şi fără succes pentru a ieşi dintr-o situaţie grea. A tăcea ca ~ele a nu rosti nici un cuvânt. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelaţie din emisfera boreală. ♢ Zodia ~elui unul dintre cele douăsprezece sectoare zodiacale. II. (în îmbinări, indicând diferite specii): ~-vivipar peşte care naşte pui vii. ~-veninos peşte înzestrat cu organe speciale care produc venin. ~-zburător peşte marin care poate sări din apă şi zbura pe o traiectorie mică. ~-cu-spadă peşte marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, având falca de sus prelungită şi ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. ~-ciocan peşte marin cu cap în formă de ciocan. ~-ferăstrău peşte marin cu gura în formă de lamă de ferăstrău, dinţată pe două laturi. ~-de-piatră peşte dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în ape adânci şi cu fund pietros; pietrar. ~-lup peşte dulcicol răpitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. ~-porcesc peşte dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăţi, pătat pe laturi; porcuşor. ~-păun peşte marin de talie mică, albăstrui-verzui, cu nuanţe aurii pe spate şi argintiu pe abdomen şi flancuri. ~-ţigănesc a) orice peşte mărunt; b) peşte dulcicol de talie medie, cu cap mic şi corp lat, având formă romboidală; caracudă; c) peşte dulcicol de talie mică, cu corp fusiform, verde-gălbui cu pete negre, având spini dorsali şi plăci osoase laterale. /<lat. piscis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÉSTE prep. 1) (exprimă un raport locativ, indicând locul, spaţiul, obiectul de suprapunere sau de extindere) Pe deasupra; deasupra; dincolo de. Peste vii şi livezi. Peste pod. ♢ Peste tot în orice loc; pretutindeni. 2) (exprimă un raport temporal posterior) După. Peste o oră. 3) (exprimă un raport de mod, indicând depăşirea unei limite, a unei cantităţi) Mai mult de (sau decât); în plus; asupra. Are peste zece monografii. ♢ Peste puterea (sau puterile) cuiva depăşind puterile cuiva; greu. 4) (exprimă un raport de relaţie, indicând sfera de extindere) Asupra. A domina peste toate. /pre[înv.] + spre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
péşte (péşti), s.m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de peşte (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoş, proxenet. – Mr. peaşte, pescu, megl. pęşti, istr. peşt. Lat. piscem (Puşcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. şi alb. cît şi der. indică prezenţa unui sing. *pescu, a cărui absenţă ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existenţă teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s.m. (peştele mascul); peştoaică, s.f. (femela peştelui; şmecheră, întreţinută); peştişoară, s.f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în peşte), care ar putea reprezenta direct şi lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde peşte); pescuit, s.n. (acţiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuieşte); pescuţ, s.m. (peştişor); pescuină, s.f. (Bucov., iaz, heleşteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formaţie cultă, din lat. piscina încrucişat cu a pescui). – Cf. pescar.
(Dicţionarul etimologic român)
péste prep. – 1. Pe deasupra. – 2. Pe, în. – 3. Dicolo de. – 4. Mai mult decît. – 5. Afară de, pe lîngă că. – 6. Contra. – 7. De-a curmezişul, prin. – 8. După, în termen de. – 9. În timpul. – Var. preste, pestre, p(r)esp(r)e, toate înv. Mr. p(r)iste, megl. priste. Lat. per super, direct (Cipariu, Analecte, 11) sau prin intermediul comp. interior p(r)e spre (Tiktin). Probabil s-a confundat cu per extra (Pascu, I, 161; Densusianu, GS, VI, 363).
(Dicţionarul etimologic român)
PÉSTĂ s.f. (Med.) Boală gravă, infecţioasă şi epidemică, manifestată prin febră, hemoragii şi tumori care apar la subsuori şi la gât; ciumă. ♦ (Vet.) Boală contagioasă la rumegătoare, porci şi păsări de curte, produsă de virusuri specifice, care se caracterizează printr-o evoluţie acută şi o răspândire rapidă. [< fr. peste, cf. lat. pestis].
(Dicţionar de neologisme)
PÉSTĂ s. f. 1. boală gravă, infecţioasă şi epidemică, prin febră, hemoragii şi tumori care apar la subsuori şi la gât; ciumă. 2. boală contagioasă la rumegătoare, porci şi păsări de curte, produsă de virusuri specifice. (< fr. peste)
(Marele dicţionar de neologisme)
de péste prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péstă s. f., g.-d. art. péstei; pl. péste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
límba-péştelui (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte-auríu s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte s. m., pl. peşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte-ciocán s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte-ferăstrău s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte-cu-spádă s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péşte-de-máre (calcan) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péştele-lui-Sólomon s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
regína-péştilor/péştelui (zool.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
péste prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
PEŞTE-DE-MAI v. scrumbie.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
Sinonime:
PÉSTĂ s. 1. v. ciumă. 2. v. pestă bovină = tifos.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPĂRATUL-PÉŞTILOR s. v. regină.
(Dicţionar de sinonime)
LIMBA-PÉŞTELUI s. v. sică.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-DE-BĂTÁIE s. v. boiştean.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTELE-ŢIGÁNULUI s. v. fusar mare, pietrar.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTELE-DOÁMNEI s. v. boiştean.
(Dicţionar de sinonime)
PÉŞTE s. peşte-auriu (Eupomotis gibbosus) = peşte-curcubeu, peşte-soare, (reg.) sorete, biban american, biban-soare; peşte-curcubeu v. peşte-auriu; peştele-spadă (Xiphias gladius) = (reg.) peşte-cu-suliţă; peşte-soare v. peşte-auriu.
(Dicţionar de sinonime)
PÉŞTE s. v. codoş, mijlocitor, ofidian, proxenet, şarpe.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-CU-GHÍMPI s. v. ghidrin.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-CU-SÚLIŢĂ s. v. peştele-spadă.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-CU-ŢÉPI s. v. ghidrin.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-DE-PIÁTRĂ s. v. fusar mare, pietrar.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTELE-DRÁCULUI s. v. pălămidă-de-baltă.
(Dicţionar de sinonime)
REGELE-PÉŞTILOR s. v. regină.
(Dicţionar de sinonime)
PEŞTE-CU-ŞAPTE-NÚME s. v. avat.
(Dicţionar de sinonime)
PÉSTE prep. 1. (local) pe. (Cade ploaia ~ noi.) 2. (local) asupra, deasupra. (Se apleacă ~ el.) 3. (local) deasupra, pe. (~ masă era pusă muşamaua.) 4. (local) (slavonism înv.) prez. (Judeţele de ~ Olt.) 5. (temporal) după. (Vine ~ un ceas.)
(Dicţionar de sinonime)