pestilență dex - definiţie, sinonime, conjugare
PESTILÉNT, -Ă, pestilenţi, -te, adj. (Rar) Care ţine de pestă, privitor la pestă; provocat de pestă; care are caracteristicile pestei; p. ext. contagios, pestilenţial (1). – Din fr. pestilent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PESTILÉNŢĂ, pestsilenţe, s.f. (Livr.) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. 2. Fig. Învăţătură dăunătoare. – Din fr. pestilence, germ. Pestilenz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PESTILÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care ţine de pestă; propriu pestei. 2) Care suferă de pestă; ciumat. /<fr. pestilent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PESTILÉNT, -Ă adj. 1. Referitor la pestă; provocat de pestă; pestilenţial. 2. Infectat de pestă. ♦ (Fig.) Corupător. [< fr. pestilent].
(Dicţionar de neologisme)

PESTILÉNŢĂ s.f. (Liv.) 1. Ciumă, pestă; molimă. 2. (Fig.) Învăţătură, doctrină dăunătoare, periculoasă. [Cf. fr. pestilence, lat. pestilentia].
(Dicţionar de neologisme)

PESTILÉNT, -Ă adj. 1. pestilenţial (2). 2. (fig.) corupător. (< fr. pestilent)
(Marele dicţionar de neologisme)

PESTILÉNŢĂ s. f. 1. boală contagioasă; ciumă, pestă. ♢ miros infect. 2. (fig.) învăţătură dăunătoare, periculoasă. (< fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)
(Marele dicţionar de neologisme)

pestilént adj. m., pl. pestilénţi; f. sg. pestiléntă, pl. pestilénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pestilénţă s. f., g.-d. art. pestilénţei; pl. pestilénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PESTILÉNT adj. v. contagios, infecţios, mo-lipsitor.
(Dicţionar de sinonime)

PESTILÉNŢĂ s. v. ciumă, pestă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe pes pest pesti pestil

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta ilenta