petiță dex - definiţie, sinonime, conjugare
PEŢÍT s.n. Faptul de a peţi; peţitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) peţit = ca să peţească pe cineva. – V. peţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PETÍŢĂ, petiţe, s.f. Capsă care se folosea la armele de foc de tip vechi. – Din bg., scr. petica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

petíţă (petíţe), s.f. – Capsă la armele de foc. Bg., sb. petica „călcîi” (Candrea). – Der. peticer (var. petiţar), s.n. (locaşul petiţei).
(Dicţionarul etimologic român)

peţít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

petíţă (capsă, pată mică) s. f., g.-d. art. petíţei; pl. petíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

petíţă2, petíţe, s.f. (reg.) jumătate din claia de cereale păioase formată din snopi dispuşi cruciş şi al căror număr variază după regiuni; picior, petină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PEŢÍT s. v. peţire.
(Dicţionar de sinonime)

PETÍŢĂ s. v. jumătate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe pet peti petit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita tita etita