petiționară dex - definiţie, sinonime, conjugare
PETIŢIONÁ, petiţionez, vb. I. Intranz. (Rar) A înainta o petiţie, a cere, a revendica etc. ceva printr-o petiţie. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. pétitionner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PETIŢIONÁR, -Ă, petiţionari, -e, s.m. şi f. Persoană care adresează unei autorităţi o petiţie, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiţie. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. pétitionnaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PETIŢION//Á ~éz intranz. rar 1) A cere ceva printr-o petiţie; a revendica printr-o petiţie. 2) A înainta o petiţie unei autorităţi. [Sil. -ţi-o-] /<pétitionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PETIŢIONÁR ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care solicită ceva printr-o petiţie. [Si. -ţi-o-] /<fr. pétitionnaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PETIŢIONÁ vb. I. intr. A solicita ceva printr-o petiţie. [Pron. -ţi-o-. / < fr. pétitionner].
(Dicţionar de neologisme)

PETIŢIONÁ vb. intr. a solicita ceva printr-o petiţie. (< fr. pétitionner)
(Marele dicţionar de neologisme)

PETIŢIONÁR, -Ă s. m. f. cel care adresează o petiţie; petent. (< fr. pétitionnaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

petiţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. petiţionéz, 3 sg. şi pl. petiţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

petiţionár s. m. (sil. -ţi-o-), pl. petiţionári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

petiţionáră s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. petiţionárei; pl. petiţionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PETIŢIONÁR s. (livr.) petent, (înv. şi pop.) jălbaş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe pet peti petit petiti

Cuvinte se termină cu literele: ra ara nara onara ionara