peticar
PETICÁR ~i m. Persoană care umbla prin sate adunând petice (haine vechi) în schimbul unor mărfuri mărunte (sineală, vopsele etc.); terfar. /petic + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
peticár s. m., pl. peticári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
peticár1, peticári, s.m. (înv.) 1. persoană care adună petice, cârpe, zdrenţe; negustor ambulant de haine vechi; telal. 2. cizmar care pune petice la încălţăminte; cârpaci.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
peticár2, peticáre, s.n. (înv. şi reg.) covor din petice.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
peticár s. m., pl. peticári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
peticár2, peticáre, s.n. (înv. şi reg.) covor din petice.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)