petrecanie

PETRECÁNIE, (2, 3) petrecanii, s.f. 1. (Înv.) Moarte. (Astăzi fam.; în loc vb.) A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viaţa; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva). A i se face (cuiva) de petrecanie = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a (-şi) căuta moartea (cu lumânarea). A-şi face de petrecanie = a se sinucide. 2. (Înv. şi reg.) Întâmplare, eveniment; păţanie. 3. (Înv. şi reg.) Petrecere (3), chef. – Petrece + suf. -anie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PETRECÁNI//E ~i f. înv. 1) Conducere a unui mort la groapă; înmormântare. 2) Stingere din viaţă; moarte. ♢ A-i face cuiva de ~ a) a omorî pe cineva; b) a bate tare pe cineva. 3) reg. fam. Petrecere mare şi veselă; chef. [G.-D. petrecaniei] /petrecere + suf. ~anie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

petrecánie s. f. (sil. -tre-, -ni-e), art. petrecánia (sil. -ni-a), g.-d. art. petrecániei; (întâmplări, petreceri) pl. petrecánii, art. petrecániile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PETRECÁNIE s. v. benchetuială, chef, dece-dare, deces, dispariţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmor-mântare, moarte, ospăţ, petrecere, pieire, praznic, prăpădire, prăznuire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, trai, viaţă, zile.
(Dicţionar de sinonime)