PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. Tranz. şi intranz. A-şi duce viaţa sau a-şi ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ Expr. (Tranz.) A(-şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte pentru a dormi. (Pop.) A(-şi) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-şi aduce aminte, a-şi aminti. (Intranz.; rar) A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelşugat. A petrece ca câinele în car = a trăi rău. ♦ Refl. (Pop.; despre unităţi de timp, viaţă etc.) A se scurge, a se desfăşura, a trece. 2. Intranz. A-şi duce viaţa sau a-şi ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a se distra, a se desfăta; a chefui. ♦ Tranz. (Rar) A distra, a amuza. 3. Refl. unipers. (Despre evenimente, întâmplări, gânduri, sentimente etc.) A avea o anumită desfăşurare, o anumită evoluţie, a se produce într-un anumit fel; a se întâmpla, a se desfăşura. 4. Refl. (Înv. şi pop.) A se sfârşi, a se termina; a se epuiza; a dispărea. ♦ Refl. pas. (Reg.; despre mâncăruri, băuturi etc.) A se consuma. 5. Tranz. (Reg.) A vinde, a desface mărfuri, produse etc. II. Tranz. 1. A însoţi, a conduce pe cineva la plecare o bucată de drum; p. ext. a însoţi, a întovărăşi pe cineva pe un drum, într-o călătorie, într-o acţiune. ♢ Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. ♦ Spec. (Pop.) A însoţi, a conduce la groapă un mort. 2. (Pop.) A străbate, a cutreiera, a parcurge, a trece. ♦ (Reg.) A vizita, a cerceta. ♦ (Rar) A parcurge o lucrare, o publicaţie, notiţe etc. 3. (Înv. şi reg.) A transporta dintr-un loc în altul; a muta, a deplasa. ♢ Expr. A petrece (ceva) din mână în mână = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare. A-şi petrece ochii la... = a-şi plimba privirea asupra unor lucruri sau fiinţe, a trece cu privirea de la unul la altul (sau de la una la alta). (Refl.) A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri. 4. A trece sau a face să treacă prin..., printre..., pe după..., peste..., pe sub... ♦ (Înv. şi reg.) A străpunge, a găuri. ♦ (Înv. şi reg.) A înfige. ♦ (Înv. şi reg.) A cerne; a strecura. ♦ Tranz. şi refl. A (se) suprapune marginile unei îmbrăcăminţi pentru a (se) încheia; p. ext. a (se) încheia prin suprapunerea celor două margini ale materialului. – Lat. *petraicere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PETRÉCERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a trăi; viaţă, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârşite de cineva în timpul vieţii. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracţie, amuzament. ♢ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoţită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracţie; chef, petrecanie (3). ♢ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PETRÉCE petréc 1. tranz. 1) (persoane) A însoţi pe parcursul unui drum (din politeţe, pentru siguranţă etc.); a conduce. ~ (pe cineva) până la gară. ♢ ~ (pe cineva) cu ochii (sau cu privirea) a urmări de la distanţă cu ajutorul văzului. 2) fam. (bunuri materiale) A face să se petreacă; a consuma. 3) (timpul sau perioade de timp) A folosi pentru anumite preocupări. ~ o seară la restaurant. Ea îşi ~ timpul citind. 4) A face să treacă dintr-o parte în alta. ~ aţa prin urechea acului. 5) pop. (morţi) A conduce la groapă. 6) pop. (nevoi, necazuri etc.) A avea de suferit. 7) (marginile unei haine) A suprapune pentru a încheia. 2. intranz. A consuma timpul în distracţii; a se deda plăcerilor lumeşti; a se veseli; a desfăta; a se distra; a chefui; a se amuza. /<lat. petraicere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PETRÉCE pers. 3 se petréce intranz. 1) (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se produce; a se disputa. 2) pop. (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a se consuma. ♢ ~ din lumea aceasta a muri. /<lat. petraicere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PETRÉCER//E ~i f. 1) v. A PETRECE şi A SE PETRECE. 2) Întrunire, de obicei a rudelor şi a prietenilor, însoţită de o masă bogată, de muzică şi dans, organizată cu o anumită ocazie. ♢ Om de ~ om predispus să petreacă şi să se veselească. ~ frumoasă formulă prin care i se urează cuiva să petreacă timpul în mod plăcut. 3) fam. Folosire plăcută a timpului. /v. a (se) petrece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
petréce (petréc, cút), vb. – 1. A trece, a străbate. – 2. A introduce, a face să treacă, a pătrunde. – 3. A conduce, a însoţi. – 4. A vinde, a desface o marfă. – 5. A-şi duce viaţa, a trăi, a-şi umple timpul. – 6. A se menţine, a se dăinui. – 7. A se distra, a se desfăta. – 8. (Refl., înv.) A se sfîrşi, a muri. – 9. (Refl.) A se întîmpla, a avea loc. – Mr., megl. pitrec. Lat. pertraicĕre (Tiktin; REW 8842) cu disimularea primului r. – Der. petrec, s.n. (joc de copii, în care un grup încearcă să pătrundă într-un loc apărat de grupul advers), deverbal; petrecanie, s.f. (petrecere, sărbătorire; chef, ospăţ; moarte); petrecător, s.m. (însoţitor, escortă), înv.; petrecare, s.f. (înv., mod de trai, viaţă); petrecătoare, s.f. (cheotoare).
(Dicţionarul etimologic român)
petréce vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. petréc, 2 sg. petréci, 3 sg. petréce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
petrécere s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. petrécerii; pl. petréceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PETRÉCE vb. 1. v. trăi. 2. (astăzi rar) a trece. (Îşi ~ nopţile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el întreaga seară.) 4. v. întâmpla. 5. a fi, a se întâmpla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. v. desfăşura. 7. a se întâmpla, (înv.) a se trece. (Câte nu s-au ~ între noi.) 8. v. desfăşura. 9. v. însoţi. 10. v. distra. 11. v. chefui.
(Dicţionar de sinonime)
PETRÉCE vb. v. băga, cerne, colinda, cutreiera, da, dăinui, deceda, deplasa, desface, dispărea, duce, dura, exista, fi, găuri, împlânta, încheia, îndura, înfige, îngălbeni, leşina, menţine, muri, muta, ofili, parcurge, păli, păstra, pătimi, păţi, perfora, perinda, perpetua, persista, pieri, plasa, prăpădi, răbda, rămâne, răposa, răsfoi, scobi, scurge, sfârşi, sfredeli, străbate, strămuta, străpun-ge, succeda, suferi, suporta, termina, trage, trăi, trece, ţine, urma, usca, veşteji, vinde, vizita, vântura, vârî.
(Dicţionar de sinonime)
PETRÉCERE s. 1. v. însoţire. 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. distracţie. 4. v. chef. 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (La ei e azi mare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PETRÉCERE s. v. comportament, comportare, conduită, decedare, deces, dispariţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, trai, viaţă, zile.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PETRÉCERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a trăi; viaţă, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârşite de cineva în timpul vieţii. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracţie, amuzament. ♢ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoţită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracţie; chef, petrecanie (3). ♢ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PETRÉCE pers. 3 se petréce intranz. 1) (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se produce; a se disputa. 2) pop. (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a se consuma. ♢ ~ din lumea aceasta a muri. /<lat. petraicere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PETRÉCER//E ~i f. 1) v. A PETRECE şi A SE PETRECE. 2) Întrunire, de obicei a rudelor şi a prietenilor, însoţită de o masă bogată, de muzică şi dans, organizată cu o anumită ocazie. ♢ Om de ~ om predispus să petreacă şi să se veselească. ~ frumoasă formulă prin care i se urează cuiva să petreacă timpul în mod plăcut. 3) fam. Folosire plăcută a timpului. /v. a (se) petrece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
petréce (petréc, cút), vb. – 1. A trece, a străbate. – 2. A introduce, a face să treacă, a pătrunde. – 3. A conduce, a însoţi. – 4. A vinde, a desface o marfă. – 5. A-şi duce viaţa, a trăi, a-şi umple timpul. – 6. A se menţine, a se dăinui. – 7. A se distra, a se desfăta. – 8. (Refl., înv.) A se sfîrşi, a muri. – 9. (Refl.) A se întîmpla, a avea loc. – Mr., megl. pitrec. Lat. pertraicĕre (Tiktin; REW 8842) cu disimularea primului r. – Der. petrec, s.n. (joc de copii, în care un grup încearcă să pătrundă într-un loc apărat de grupul advers), deverbal; petrecanie, s.f. (petrecere, sărbătorire; chef, ospăţ; moarte); petrecător, s.m. (însoţitor, escortă), înv.; petrecare, s.f. (înv., mod de trai, viaţă); petrecătoare, s.f. (cheotoare).
(Dicţionarul etimologic român)
petréce vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. petréc, 2 sg. petréci, 3 sg. petréce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
petrécere s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. petrécerii; pl. petréceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PETRÉCE vb. 1. v. trăi. 2. (astăzi rar) a trece. (Îşi ~ nopţile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el întreaga seară.) 4. v. întâmpla. 5. a fi, a se întâmpla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. v. desfăşura. 7. a se întâmpla, (înv.) a se trece. (Câte nu s-au ~ între noi.) 8. v. desfăşura. 9. v. însoţi. 10. v. distra. 11. v. chefui.
(Dicţionar de sinonime)
PETRÉCE vb. v. băga, cerne, colinda, cutreiera, da, dăinui, deceda, deplasa, desface, dispărea, duce, dura, exista, fi, găuri, împlânta, încheia, îndura, înfige, îngălbeni, leşina, menţine, muri, muta, ofili, parcurge, păli, păstra, pătimi, păţi, perfora, perinda, perpetua, persista, pieri, plasa, prăpădi, răbda, rămâne, răposa, răsfoi, scobi, scurge, sfârşi, sfredeli, străbate, strămuta, străpun-ge, succeda, suferi, suporta, termina, trage, trăi, trece, ţine, urma, usca, veşteji, vinde, vizita, vântura, vârî.
(Dicţionar de sinonime)
PETRÉCERE s. 1. v. însoţire. 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. distracţie. 4. v. chef. 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (La ei e azi mare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PETRÉCERE s. v. comportament, comportare, conduită, decedare, deces, dispariţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, trai, viaţă, zile.
(Dicţionar de sinonime)