petulanță dex - definiţie, sinonime, conjugare
PETULÁNT, -Ă, petulanţi, -te, adj. (Livr.) Care manifestă sau trădează o ardoare exuberantă (bruscă şi adesea dezordonată); p. ext. îndrăzneţ, temerar. – Din fr. pétulant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PETULÁNŢĂ, petulanţe, s.f. (Livr.) Ardoare exuberantă (bruscă şi adesea dezordonată); p. ext. îndrăzneală, temeritate. – Din fr. pétulance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PETULÁN//T ~tă (~ţi, ~te) livr. (despre persoane) Care manifestă ardoare impetuoasă. /<fr. pétulant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PETULÁNT adj. Care manifestă o ardoare exuberantă; vioi, zburdalnic. [< fr. pétulant, cf. lat. petulans – viu, impetuos].
(Dicţionar de neologisme)

PETULÁNŢĂ s.f. Ardoare exuberantă; zburdălnicie, neastâmpăr, vioiciune. [< fr. pétulance].
(Dicţionar de neologisme)

PETULÁNT adj. vioi, zburdalnic; tumultuos. (< fr. pétulant)
(Marele dicţionar de neologisme)

PETULÁNŢĂ s. f. vivacitate impetuoasă; zburdălnicie, neastâmpăr, vioiciune. (< fr. pétulance)
(Marele dicţionar de neologisme)

petulánt adj. m., pl. petulánţi; f. sg. petulántă, pl. petulánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

petulánţă s. f., g.-d. art. petulánţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PETULÁNT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz.
(Dicţionar de sinonime)

PETULÁNŢĂ s. v. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, încumetare, în-drăzneală, neînfricare, semeţie, teme-ritate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe pet petu petul petula

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta lanta ulanta