peştera

PÉŞTERĂ, peşteri, s.f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă şi mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltraţie; grotă, cavernă. ♦ P. ext. Vizuină, bârlog. – Din sl. peštera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÉŞTER//Ă ~i f. Cavitate subterană naturală de dimensiuni mari, cu ieşire la suprafaţă; cavernă; grotă. /<sl. peštera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

péşteră (péşteri), s.f. – Cavernă, grotă. – Mr. piştireauă, megl. peaştiră. Sl. (bg.) peštera, din sl. pešt „cuptor” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 562). – Der. peşterean, adj. (care trăieşte în peşteră).
(Dicţionarul etimologic român)

péşteră s. f., g.-d. art. péşterii; pl. péşteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PÉŞTERĂ s. (GEOGR.) cavernă, grotă, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.)
(Dicţionar de sinonime)