pișat dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIŞÁ, piş, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PISÁ, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanţă, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada, pământul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi în bătaie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sâcâi pe cineva, repetându-i acelaşi lucru; a pisălogi. – Lat. pi(n)sare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PISÁT1 s.n. Pisare. – V. pisa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PISÁT2, -Ă, pisaţi, -te, adj. 1. Mărunţit, zdrobit sau prefăcut în pulbere prin pisare. ♢ Expr. Cu oasele pisate = foarte obosit, mort de oboseală, extenuat. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Bătut tare, snopit în bătaie. – V. pisa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIŞÁT, pişaturi, s.n. (Pop.) Urină. – V. pişa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PIS//Á ~éz tranz. 1) (corpuri solide) A preface în fărâme cu ajutorul unei unelte. ~ piper. 2) fig. (fiinţe) A bate crunt; a snopi în bătaie. 3) fig. (persoane) A deranja întruna, repetând insistent acelaşi lucru; a necăji; a plictisi. /<lat. pi[n]sare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pisá (piséz, pisát), vb. – 1. A strivi, a zdrobi. – 2. A sparge, a sfărîma. – 3. A molesta, a persecuta. – Mr. chisedz(u), chisare. Lat. pῑsāre, forma pop. în loc de pinsare (Diez, Gramm., I, 19; Meyer, Alb. St., IV, 110; Puşcariu 1325; Candrea-Dens., 1395; REW 6517), cf. it. pigiare (calabr. pisare), prov. pizar, fr. piser, sp., port. pisar. – Der. pisoca, vb. (Olt., a tritura, a urlui), cu suf. expresiv -ca; pisoacă, s.f. (Olt., pisare, pisat); pisălog, s.n. (obiect de pisat; plictisitor, supărător, obositor), cf. calabr. pisaluru şi, pentru semantism, sp. majadero; pisălogi, vb. (a pisa; a molesta, a sîcîi); pisălogeală, s.f. (sîcîială, vorbă lungă); pîsat (var. Banat pîsat, Mold. păsat, pasat), s.n. (grîu pisat, mei sau porumb zdrobit, grîu fiert; grîu, porumb fiert cu lapte), a cărui relaţie cu lat. quassatum „meliţat” (Puşcariu, Dacor., II, 716) e posibilă, fără a fi necesară; pisătură (var. chisătură), s.f. (Trans., păsat); pisăza, vb. (Banat, a meliţa); pisăgi (var. pisogi), vb. (a meliţa), prin încrucişare cu chesăgi; pisăgeală, s.f. (meliţare, argăsit); pisoi, s.n. (pisălog).
(Dicţionarul etimologic român)

PIŞÁT adj. v. PIŞA. [DEX \'98]
(Alte dicţionare)

pişá vb., ind. prez. 1 sg. piş, 3 sg. şi pl. píşă, 1 pl. pişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. píşe; ger. pişând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pisá vb., ind. prez. 1 sg. piséz, 3 sg. şi pl. piseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pisát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pişát s. n., pl. pişáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pişát, pişáturi, s.n. (pop.) 1. urină, pişălău. 2. pişare, urinare. 3. (fig.; fam. şi peior.) băutură alcoolică slabă, inferioară; băutură răcoritoare caldă, lipsită de gust.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PIŞÁ vb. v. ieşi, urina.
(Dicţionar de sinonime)

PISÁ vb. a mărunţi, a sfărâma, a zdrobi, (înv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.)
(Dicţionar de sinonime)

PISÁ vb. v. bate, bătători, bătuci, bodogăni, cicăli, dăscăli, decortica, îndesa, piua, plictisi, presa, sâcâi.
(Dicţionar de sinonime)

PISÁT adj. mărunţit, sfărâmat, zdrobit, (reg.) pisăzat, (fam.) pisăgit. (Material solid ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PISÁT s. v. mărunţire.
(Dicţionar de sinonime)

PIŞÁT s. v. must, urinare, urinat, urină.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pis pisa

Cuvinte se termină cu literele: at sat isat