piştí (-tésc, -ít), vb. – A ţîşni, a se prelinge. Sl. (sb.) pištati „a fluiera, a ţistui” (Cihac, II, 258), cf. ceh. pištĕti „a pişti”. Originea imitativă (Tiktin) nu e probabilă. – Der. piştelniţă, s.f. (băltoacă); piştitor, adj. (care pişteşte).
(Dicţionarul etimologic român)
piştít s.n. (înv. şi reg.) curgere înceată, scurgere, prelingere; izvorâre, ţâşnire, ieşire la suprafaţă; pişteală, piştire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
piştí, piştésc, vb. IV 1. (înv. şi reg.; despre lichide) a curge încet, a se scurge; a se prelinge din ...; a izvorî, a ţîşni, a ieşi la suprafaţă. 2. (despre recipiente, terenuri, găuri etc.) a lăsa să picure, să curgă încet sau să ţâşnească un lichid. 3. (refl.; reg.; despre copii) a se scăpa pe el (ea); (despre păsări) a murdări cu găinaţ, a se găinăţa. 4. (reg.) a se mişca, a se urni (dintr-un loc).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PIŞTÍ vb. v. prelinge, scurge.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul etimologic român)
piştít s.n. (înv. şi reg.) curgere înceată, scurgere, prelingere; izvorâre, ţâşnire, ieşire la suprafaţă; pişteală, piştire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PIŞTÍ vb. v. prelinge, scurge.
(Dicţionar de sinonime)