pițulă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIŢÚLĂ, piţule, s.f. Monedă austro-ungară de zece creiţari care a circulat (până în 1918) şi în Transilvania şi Bucovina; (astăzi fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. şi tranz. (Pop.) A (se) piti. ♢ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiş. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PITUL//Á ~éz tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PITUL//Á mă ~éz intranz. pop. A-şi micşora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piţúlă (piţúle), s.f. – Monedă de zece creiţari. – 2. Ban, gologan. Mag. picula (Tiktin). În Trans., s-a extins şi în celelalte regiuni.
(Dicţionarul etimologic român)

piţúlă s. f., g.-d. art. piţúlei; pl. piţúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pitulá/tupilá vb., ind. prez. 1 sg. pituléz/tupiléz, 3 sg. şi pl. pituleáză/tupileáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. pituléze/tupiléze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pitulá, pituléz şi pítul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcţii) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PIŢÚLĂ s. v. ban, băncuţă, firfiric, franc, gologan, para.
(Dicţionar de sinonime)

PITULÁ vb. v. ascunde, dosi, mistui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pit pitu pitul

Cuvinte se termină cu literele: la ula tula itula