pianistică

PIANÍSTIC, -Ă, pianistici, -ce, adj. Care ţine de pian (1), privitor la pian; propriu, caracteristic pianului sau artei interpretative la pian; ca la pian. – Din fr. pianistique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIANÍSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de interpretarea la pian. Muzică ~că. 2) Care ţine de pian; propriu pianului. /<fr. pianistique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIANÍSTIC, -Ă adj. Referitor la pian, propriu pianului. [Pron. pia-. / cf. fr. pianistique, it. pianistico].
(Dicţionar de neologisme)

PIANÍSTICĂ s.f. Atitudine, ansamblu de mişcări ale unui pianist. [Pron. pia-. / cf. it. pianistica].
(Dicţionar de neologisme)

PIANÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la pian¹. II. s. f. atitudine, ansamblu de mişcări ale unui pianist. (< fr. pianistique, it. pianistico, /II/ pianistica)
(Marele dicţionar de neologisme)

pianístic adj. m. (sil. pi-a-), pl. pianístici; f. sg. pianístică, pl. pianístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)