piastru dex - definiţie, sinonime, conjugare

piastru

PIÁSTRU, piaştri, s.m. Monedă (turcească) de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului şi care a circulat şi în ţările române. [Pr.: pi-as-] – Din germ. Piaster, fr. piastre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIÁ//STRU ~ştri m. Monedă turcească de argint cu valoare variabilă, care a circulat şi în ţările române. [Sil. pi-as-] /<germ. Piaster, fr. piastre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piástru (piáştri), s.m. – Monedă turcească. Valoarea lui iniţială de 6 drahme a fost redusă la 5 şi jumătate de Mahomed al II-lea, la 5 de Mustafa, la 4 şi jumătate de Abdul Hamid şi la 4 de Selim al III-lea; valorează 40 de parale sau 120 de aspri. Ngr. πιάστρα.
(Dicţionarul etimologic român)

PIÁSTRU s.m. Monedă de argint de diferite valori, întrebuinţată odinioară în unele ţări (Turcia, Ţările Române, Ungaria). ♦ Monedă divizionară în diverse ţări din Orientul Apropiat (Siria, Sudan etc.), valorând a suta parte dintr-o liră. [Pron. pi-as-, pl. -ştri. / < it. piastra, cf. fr. piastre].
(Dicţionar de neologisme)

PIÁSTRU s.m. ~ ♦ Monedă divizionară în Libia (în trecut, a suta parte dintr-o liră), Sudan (a suta parte dintr-o liră, respectiv a mia parte dintr-un dinar), Egipt, Liban şi Siria (a suta parte dintr-o liră). (cf. fr. piastre, it. piastra = placă subţire de metal < lat. emplastra, emplastrum = pansament) [şi AHDEL, MW]
(Marele dicţionar de neologisme)

piástru s. m. (sil. pi-as-), art. piástrul; pl. piáştri, art. piáştrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piástru, piáştri, s.m. (înv.) 1. monedă turcească de argint, care a circulat şi în Ţările Române. 2. leu vechi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pi pia pias piast piastr

Cuvinte se termină cu literele: ru tru stru astru iastru