piază

PIÁZĂ, pieze, s.f. 1. (În superstiţii; de obicei determinat prin „rea” sau „bună”) Semn prevestitor; întâmplare, eveniment, fiinţă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc. ♦ (Reg.; la pl.) Dispoziţie, chef; toane. 2. (Înv. şi reg.) Pantă, povârniş. ♢ Loc. adv. În piez(i) = oblic, pieziş. [Var.: (înv. şi reg.) piez s.m.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIÁZĂ piéze f. (în superstiţii, de obicei folosit cu determinativele rea sau bună) 1) Semn care prevesteşte ceva. 2) Lucru sau fiinţă despre care se crede că aduce nenorocire sau noroc. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piáză rea s. f. + adj. (sil. pia-), art. piáza rea; pl. piéze réle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piáză s. f. (sil. pia-), pl. piéze (şi piez(i) s. m. în loc. adv. în ~)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PIÁZĂ s. 1. prevestire, semn, (livr.) augur. (~ bună sau rea.) 2. piază rea v. cobe.
(Dicţionar de sinonime)

PIÁZĂ s. v. clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant.
(Dicţionar de sinonime)