pichiri dex - definiţie, sinonime, conjugare

pichiri

pichiri pichire
PÍCHIRI interj. (Reg.; adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul bibilicii. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

pichíre (píchiri), s.f. – Bibilică (Numida meleagris). – Var. piche, pichere, picură. Origine îndoielnică, dar sigur legată de ngr. ποιϰίλος „pestriţ”, cf. numele sp. Originea imitativă (Scriban) pare mai puţin probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

píchere / píchire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. pícherii / píchirii; pl. pícheri / píchiri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

píchire v. píchere
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

píchiri interj. (sil. -ri)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

píchiri!1 interj. (reg.; adesea repetat) 1. cuvănt care imită strigătul bibilicii (al picherei). 2. cuvânt cu care se cheamă puii mici. 3. cuvănt care imită o vorbire sau o discuţie pretenţioasă, neînţeleasă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

píchiri2 s.n. (reg.) un fel de covor de lână.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pichirí3, pers. 3 sg. pichiréşte, vb. IV (reg.) 1. (despre bibilici) a scoate strigăte caracteristice speciei; a chercăni. 2. (fig.) a cerceta cu de-amănuntul.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pi pic pich pichi pichir

Cuvinte se termină cu literele: ri iri hiri chiri ichiri