picior dex - definiţie, sinonime, conjugare

picior

[Sinonime]
PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ♢ Loc. adv. În (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = în poziţie verticală; sus. În vârful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe vârfurile degetelor de la picioare; p. ext. fără a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fără un mijloc de locomoţie, pe jos. – Din cap până în picioare = de sus şi până jos, în întregime; cu desăvârşire. Pe picior greşit (la unele jocuri sportive) nepregătit pentru a para acţiunea adversarului sau, p. gener., pentru a răspunde unei provocări. ♢ Expr. Unde-ţi stau picioarele îţi va sta şi capul = vei plăti cu viaţa (dacă nu vei face un anumit lucru). A sări drept (sau ars) în picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau în) picioare = a) a se însănătoşi după o boală (lungă); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau în) picioare = a vedea pe cineva sănătos. (Glumeţ sau ir.) Are numai (atâţia...) ani pe un picior = are o vârstă mai mare decât cea pe care o mărturiseşte. A pune piciorul (undeva) = a călca, a păşi, p. ext., a pătrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a iniţia, a organiza ceva, a face să meargă, să funcţioneze; b) a îngriji un bolnav şi a-l însănătoşi. A scula (sau a pune etc.) în picioare = a mobiliza în vederea unei acţiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slăbi, a se prăpădi cu încetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (uşor), fără a zăcea la pat. (A fi) cu un picior în groapă (şi cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele înainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) în picioarele cuiva = a împiedica, a încurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziţie verticală. E tată-său (sau mamă-sa etc.) în picioare = seamănă întocmai, e leit cu tatăl său (sau cu mama sa etc.). A sări într-un picior = a se bucura mult. Cât te-ai întoarce (sau învârti) într-un picior = repede de tot, într-o clipă. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-şi lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a începe să fugă (repede), a o lua la goană; a încerca să se facă nevăzut prin fugă. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-şi mai strânge picioarele = a nu (mai) sta potolit, liniştit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-şi bate (sau a-şi rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multă alergătură. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se aşeza, a se stabili undeva. A cădea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a săruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili înaintea cuiva. A călca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (călcându-l pe încălţăminte) să nu facă sau să nu spună ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva supărător. (Pop. şi fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) greşit (logic sau gramatical) ori fără talent; p. ext. a scrie urât, a mâzgăli. Fără cap şi fără picioare = fără logică, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a căpăta) picioare = (despre obiecte) a dispărea. (A sta sau a şedea etc.) picior peste picior = (a şedea într-o poziţie comodă) cu o parte a unui picior ridicată şi aşezată peste celălalt picior. Cu coada între picioare = ruşinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-şi bate joc. A călca (pe cineva sau ceva) în picioare = a distruge, a nimici; a dispreţui, a desconsidera. A pune (sau a aşterne, a închina etc. ceva) la picioarele cuiva = a închina, a oferi cuiva (ceva) în semn de supunere, de preţuire, de omagiu. A-i pune cuiva capul sub picior = a omorî pe cineva. A bate din picior = a încerca să-şi impună voinţa; a se răsti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune energic. A da din mâini şi din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o acţiune la bun sfârşit, pentru a scăpa dintr-o încurcătură etc. (Fam.) A sta cu picioarele în apă rece = a se gândi profund şi îndelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de război) = a fi (sau a se afla etc.) în stare de pace (sau de război). A fi pe picior de egalitate (sau pe acelaşi picior) cu cineva = a se bucura de aceleaşi drepturi, a avea aceeaşi situaţie cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lăsa să-i scape un prilej favorabil. A trăi pe picior mare = a duce o viaţă de belşug, a cheltui mult. Parcă l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care trăieşte o bucurie mare şi neaşteptată. A fi (sau a sta) pe picior de ducă (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de mâini şi de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lăsa (cuiva) posibilitatea să acţioneze. A(-şi) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a (-şi) periclita situaţia. A cădea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea ţine, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) ţine etc. picioarele, se spune despre un om care şi-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile şi) picioarele = a avea o senzaţie de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoţie, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urmă de..., (nici) ţipenie. Negustorie (sau comerţ, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comerţ, afaceri etc.) făcute întâmplător, ocazional, fără sediu sau firmă înscrisă. ♦ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = plantă erbacee de pădure, cu frunze palmate cu trei diviziuni şi cu flori albe sau roşietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocoşului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate şi cu flori galbene (Ranunculus). ♦ Picior (1) de animal sau de pasăre fript sau fiert (pentru a fi mâncat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. anal. Nume dat unor părţi de obiecte, de construcţii sau unor obiecte, instrumente etc. care seamănă cu piciorul (1) şi servesc ca suport, ca element de susţinere, de fixare etc. ♦ Partea de jos, apropiată de pământ, a tulpinii unei plante; p. ext. rădăcină. 4. P. anal. Element al unei construcţii care serveşte la susţinerea şi la legarea ei de teren; partea de jos, masivă, a unei construcţii, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranţă = parte din masivul unui zăcământ lăsată neexploatată în scopul protecţiei unor lucrări sau a unor construcţii de la suprafaţă. 5. P. anal. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zonă mai largă de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; în sintagma) Piciorul perpendicularei = intersecţia unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de măsură, având lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosită şi astăzi în unele ţări. 9. Unitate ritmică a unui vers, compusă dintr-un număr fix de silabe lungi şi scurte sau accentuate şi neaccentuate. – Lat. petiolus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PICI//OR ~oáre n. 1) (la om şi la animale) Membru care susţine corpul şi serveşte la deplasare. ~orul stâng. ~oarele anterioare. A se ridica în ~oare.~ plat picior cu talpa foarte puţin scobită. Cu ~orul (sau ~oarele) (mergând) pe jos. Din ~oare în poziţie verticală. În vârful ~oarelor a) în vârful degetelor (de la picioare); b) fără zgomot. Bun (sau iute) de ~ sprinten. Din cap până-n ~oare în întregime. Fără cap şi fără ~oare alogic. A da cu ~orul a) a rata o ocazie favorabilă; b) a trata pe cineva (sau ceva) cu dispreţ. A călca (pe cineva sau ceva) în ~oare a) a distruge, călcând cu picioarele; b) a desconsidera. A lega (sau a fi legat) de mâini şi de ~oare a lipsi pe cineva (sau a fi lipsit) de posibilitatea de a acţiona. A fi pe ~ de egalitate cu cineva a avea aceleaşi drepturi, aceeaşi situaţie, acelaşi rang cu cineva. A întinde ~oarele a se stinge din viaţă; a muri. A nu avea unde pune ~orul a fi mare înghesuială; îngrămădire de lume. A-şi bate ~oarele degeaba a umbla degeaba, fără a-şi atinge scopul. Un ~ aici şi altul acolo foarte repede; fuga. Să nu-ţi văd ~oarele pe aici! să nu mai vii pe aici! A i se tăia (sau a i se muia) cuiva (mâinile şi) ~oarele a) a fi cuprins de o slăbiciune fizică; b) a fi puternic copleşit de emoţii. A bate din ~ (sau din ~oare) a porunci cu asprime; a se răsti. A fi (sau a sta) pe ~ de ducă a fi gata de plecare. Cu coada între ~oare (sau vine) înjosit; umilit. Unde-ţi stau ~oarele acolo îţi va sta şi capul vei fi omorât. A boli (sau a duce boala) pe ~oare a suporta o boală fără a sta la pat. A pune pe ~oare a) a pune lucrurile la punct; b) a însănătoşi un bolnav, îngrijindu-l. A gândi cu ~oarele a gândi alogic. A scrie cu ~oarele a scrie necaligrafic. A sta (sau a fi, a rămâne) pe ~oare a) a-şi menţine poziţia, situaţia; b) a corespunde realităţii; a fi susţinut de argumente trainice. A da din mâini şi din ~oare a se strădui din răsputeri pentru a obţine sau a soluţiona ceva, pentru a salva o situaţie. A sta cu ~oarele în apă (rece) a medita mult şi profund asupra unui lucru. A fi cu un ~ în groapă a ajunge la limita vieţii; a fi foarte bătrân. A cădea (sau a se arunca) la ~oarele cuiva a se ruga cu disperare de cineva. A călca (pe cineva) pe ~ a) a provoca cuiva o neplăcere; b) a da cuiva de înţeles. A cădea de pe (sau din) ~oare sau a nu se (mai) putea ţine pe ~oare (sau a nu (mai) putea sta pe ~oare) a fi extrem de obosit. A pune (sau a aşterne, a închina) ceva la ~oarele cuiva a dărui ceva în semn de veneraţie sau de supunere. A pune ~orul în prag a) a-şi manifesta voinţa; b) a se opune categoric. A scula (sau a ridica, a pune) în ~oare a mobiliza la realizarea unei acţiuni. A sta în ~oarele cuiva a stingheri; a împiedica acţiunile cuiva. A se topi (sau a se usca, a se pierde) pe (sau de pe, din) ~oare a slăbi tare, a se stinge din viaţă, văzând cu ochii. A trăi pe ~ mare a duce o viaţă luxoasă. A fi în ~oare a fi pregătit în permanenţă pentru acţiune. ~orul-caprei plantă erbacee de pădure cu tulpină erectă, ramificată, având frunze mari, alungite, zimţate, şi flori albe, grupate într-o inflorescenţă umbeliformă. ~orul-cocoşului plantă erbacee cu tulpină erectă, având frunze tripartite şi flori albe sau galbene. 2) Parte a unor obiecte care serveşte la susţinerea acestora. ~orul scaunului. ~oarele dulapului. 3) Parte inferioară a unui deal sau a unui munte. 4) agr. Grămadă de snopi aşezaţi în cruce. 5) (în trecut) Unitate de măsură a lungimii (egală cu aproximativ o treime dintr-un metru). 6) Unitate de măsură a versului (egală cu un anumit număr de silabe accentuate şi neaccentuate sau lungi şi scurte). /<lat. petiolus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piciór (picioáre), s.n. – 1. Membru inferior la om şi fiecare dintre membrele care ajută la deplasare la celelalte vieţuitoare, labă. – 2. Gambă, but, coapsă. – 3. Bază, sprijin. – 4. Măsură de lungime. – 5. Metru poetic. – 6. Normă, stil. – 7. Dîmb, deluşor. – 8. Coadă sau mîner de coasă. – 9. (Olt.) Claie de 13 snopi. – Mr. (ci)cior, megl. picior, istr. picioru. Lat. petiolus (Diez, II, 53; Puşcariu 1300; Candrea-Dens., 1371; REW 6324a), cf. sp. pezuelo. CuvÎnt de uz intern (ALR, I, 55). – Der. picioroangă (var. piciorong), s.f. (înv., cîrjă; cataligă, papainog; pasăre cu picioare lungi); picioruş, s.m. (picior mic; un anumit fel de a tricota; beţigaş de literă); picioruşe, s.f. (Banat, trepied); împicioronga, vb. refl. (a se pune pe picioare).
(Dicţionarul etimologic român)

a cădea în picioare expr. a ieşi cu abilitate dintr-o situaţie grea. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

picioáre-lúngi (zool.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

de-a-n picioárelea/de-a-n picioárele loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piciórul-cáprei (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piciór-de-gáiţă s. n. (sil. ga-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piciór s. n., pl. picioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OUL PICIÓRULUI s. v. gleznă.
(Dicţionar de sinonime)

PICIORUL-VIŢÉLULUI s. v. rodul-pământului.
(Dicţionar de sinonime)

PICIORUL-CÁPREI s. v. lobodă, spanac-sălbatic.
(Dicţionar de sinonime)

PICIOARE-LÚNGI s. pl. v. cataligă, piciorong.
(Dicţionar de sinonime)

PICIÓR s. 1. (ANAT.) membru inferior, (pop., fam. şi depr.) crac, (pop.) labă, (reg.) gionat, (prin Bucov.) boldan. (~ul drept.) 2. (la pl.) (pop., fam şi depr.) craci (pl.), gaibarace (pl.), gaibe (pl.), gaide (pl.), zgăibărace (pl.). (Nu mai sta cu ~oarele depărtate!) 3. (MED.) picior plat = platfus. 4. proteză, (rar) pilug. (~ de lemn.) 5. v. butuc. 6. (TEHN.) (reg.) măcău, popic. (~ la coada coasei.) 7. (TEHN.) picior cu culisă v. şubler. 8. (BOT.) piciorul-caprei (Aegopodium podagraria) = (reg.) laba-ursului; piciorul-cocoşului = a) (Ranunculus pedatus) (reg.) boglar, gălbenele (pl.), floare-de-leac, floricică-de-leac; b) (Ranunculus acris) (reg.) curpeniţă, jab, rărunchi, floare-broştească, leuştean-broştesc, ochiul-boului, ochiul-broaştei, talpa-cocoşului.
(Dicţionar de sinonime)

PICIÓR s. v. cocârlă, jumătate, mănuşă, regulator.
(Dicţionar de sinonime)

PICIORUL-COCÓŞULUI s. v. floare-de-leac, gălbenele, gălbenele de munte.
(Dicţionar de sinonime)

PICIOÁRE s. pl. v. crăcană, pirostrie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pic pici picio

Cuvinte se termină cu literele: or ior cior icior