picluire

picluí (picluiésc, picluít), vb. – A cerne. – Var. pitlui. Rut. pytljuvaty (Tiktin; Candrea), cf. pol. pytlować, ceh. pytlovati. – Der. piclă, adj. (fină), se zice despre făină.
(Dicţionarul etimologic român)

picluíre, picluíri, s.f. (reg.) cernere fină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

picluí, picluiésc, vb. IV (reg.) a cerne (foarte fin), pentru a obţine o făină de calitate superioară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)