picta dex - definiţie, sinonime, conjugare
PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei şi a culorilor; a zugrăvi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. şi depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a înfăţişa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, fiinţe, situaţii, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor şi pictură (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PICT//Á ~éz 1. tranz. 1) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei şi al culorilor; a zugrăvi. 2) (suprafeţe) A acoperi cu imagini, împodobind. 3) fig. (personaje, situaţii, întâmplări) A descrie în cuvinte cu maximă expresivitate; a zugrăvi. 2. intranz. A se ocupa cu pictura; a practica pictura. /Din pictor, pictură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pictá (pictéz, pictát), vb. – A zugrăvi, a face o pictură. Lat. *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta. – Der. pictor, s.m. din lat. pictor (sec. XIX); pictură, s.f., după it. pittura; pictural, adj., din fr. pictural.
(Dicţionarul etimologic român)

PICTÁ vb. I. tr. A zugrăvi, a înfăţişa în culori, pe pânză, pe zid etc. o fiinţă, un peisaj etc. [Cf. lat. pictum < pingere].
(Dicţionar de neologisme)

PICTÁ vb. tr. a executa o pictură. (< pictură)
(Marele dicţionar de neologisme)

pictá vb., ind. prez. 1 sg. pictéz, 3 sg. şi pl. picteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PICTÁ vb. a zugrăvi, (înv. şi pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.)
(Dicţionar de sinonime)

PICTÁ vb. v. descrie, expune, farda, înfăţişa, machia, prezenta, reda, vopsi, zugrăvi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pic pict

Cuvinte se termină cu literele: ta cta icta