pictoriță
PÍCTORIŢĂ, pictoriţe, s.f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura (1). [Acc. şi: pictoríţă] – Pictor + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÍCTORIŢ//Ă ~e f. 1) Artistă plastică care profesează pictura. 2) Femeie care pictează. 3) Scriitoare care descrie cu mare expresivitate diferite personaje, scene din viaţa socială sau din natură. [G.-D. pictoriţei] /pictor + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÍCTORIŢĂ s.f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura. [< pictor + -iţă].
(Dicţionar de neologisme)
PÍCTORIŢĂ s. f. femeie pictor. (< pictor + -iţă)
(Marele dicţionar de neologisme)
píctoriţă s. f., g.-d. art. píctoriţei; pl. píctoriţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÍCTORIŢ//Ă ~e f. 1) Artistă plastică care profesează pictura. 2) Femeie care pictează. 3) Scriitoare care descrie cu mare expresivitate diferite personaje, scene din viaţa socială sau din natură. [G.-D. pictoriţei] /pictor + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PÍCTORIŢĂ s. f. femeie pictor. (< pictor + -iţă)
(Marele dicţionar de neologisme)
píctoriţă s. f., g.-d. art. píctoriţei; pl. píctoriţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)