piedică dex - definiţie, sinonime, conjugare

piedică

[Sinonime]
PIÉDICĂ, piedici, s.f. 1. Factor care împiedică realizarea unui ţel, care stă în calea unei acţiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ♢ Loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul. ♢ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice şi să cadă. ♦ (Rar) Greutate în vorbire. 2. (Concr.) Unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mişcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la susţinere etc. ♦ Frânghie sau lanţ cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsaţi să pască. 3. (Bot.; în compusul) Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii şi albăstrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piédecă s.f.] – Din lat. pedica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIÉDI//CĂ ~ci f. 1) Factor care împiedică realizarea unei acţiuni; stavilă; obstacol; impediment; baraj; barieră. ♢ A pune ~ (sau ~ci) a) a face ca cineva să-şi piardă echilibrul (folosind în acest scop piciorul); b) a crea greutăţi artificiale în realizarea unui scop. 2) Dispozitiv menit să încetinească sau să blocheze o mişcare. ~ la războiul de ţesut. ♢ ~ la căruţă talaghir. 3) Frânghie sau lanţ cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor ca să nu se ducă departe, când sunt scoşi la păscut. [G.-D. piedicii; Sil. pie-] /<lat. pedica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piédică (piédici), s.f. – 1. Frînghie sau lanţ cu care se leagă picioarele dinainte ale cailor pentru a-i opri să fugă. – 2. Obstacol, stăvilar. – 3. Dificultate, nevoie. – 4. Oprire a cuiva cu piciorul. – 5. Panglică sau cordon cu care se leagă picioarele morţilor. – 6. Frînă. – 7. Siguranţă la armele de foc. – 8. Cureaua cizmarului. – 9. Frîna de la războiul de ţesut. – Var. piedică, piedecă. Mr. k’adică, megl. pędică. Lat. pĕdĭca (Puşcariu 1306; Candrea-Dens., 1176; REW 6347), cf. it. piedica (calabr. pédica, pedacchia), prov. petge, fr. piège, gal. pega, astur. pielga, alb. pengë, ngr. (πεδοῦϰλα). – Der. piedicuţă, s.f. (talpa-ursului, Lycopodium clavatum). – Cf. împiedica.
(Dicţionarul etimologic român)

piédică s. f. (sil. pie-), g.-d. art. piédicii; pl. piédici
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PIÉDICĂ s. 1. v. opritoare. 2. (reg.) pazvat. (~ pentru caii care pasc.) 3. v. dificultate. 4. obstacol, (înv. şi reg.) împiedicare, (fig.) frână. (~ în dezvoltarea unui proces.)
(Dicţionar de sinonime)

PIÉDICĂ s. v. căţel, cordenci, piedicuţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pie pied piedi piedic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica dica edica iedica