piei dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIÉLE, piei, s.f. 1. Ţesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafaţă a corpului animalelor vertebrate şi a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ♢ Loc. adj. şi adv. În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat; gol, nud. ♢ Loc. adv. (Până) la piele = în întregime, de tot, complet. ♢ Expr. A şti (sau a vedea etc.) cât îi (sau ce-i) poate pielea cuiva = a şti (sau a vedea) de ce e în stare, cât valorează cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici două parale, nici o ceapă degerată) sau a nu-i plăti pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-şi) mai încăpea în piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuşi să câştige încrederea sau simpatia cuiva (prin linguşiri, insistenţe, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâştii) = a i se încreţi (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (şi) pielea (de pe el) sau şapte (ori nouă) piei = a exploata pe cineva crâncen, a-l jecmăni. (A fi) numai piele(a) şi os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală. A-şi lăsa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-şi pune pielea în saramură = a) a risca, a se expune; b) a-şi impune anumite restricţii pentru a realiza ceva. A-şi pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri pentru cineva; a-şi pune viaţa în primejdie pentru cineva. A-şi ieşi din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciudă etc.). A-i da (sau a-i ieşi cuiva ceva) prin piele = a suporta consecinţele unui fapt, a o păţi, a-i ieşi pe nas. A-şi vinde (şi) pielea de pe el = a-şi vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etc.). A-şi vinde scump pielea = a lupta cu înverşunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorţi de izbândă). A rămâne numai cu pielea = a rămâne foarte sărac. (A fi) vai (şi amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simţi (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin şi personal consecinţele unei situaţii. A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeaşi situaţie (dificilă) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-şi satisface gusturi, a-şi crea avantaje în dauna altora, aruncând riscul asupra altora. Numai pielea lui ştie, se spune despre cel care a răbdat şi a suferit multe. A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simţ, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ♢ Compus: pieile-roşii = nume dat populaţiei indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ Fig. Fiinţă, făptură; p. ext. viaţă. Ţine la pielea lui. 2. Piele (1) jupuită de pe un animal (şi prelucrată); spec. blană. ♦ Piele de drac = ţesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă (imitând antilopa). [Gen.-dat.: pielii, pieii] – Lat. pellis, -em.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIERÍ, pier, vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). ♢ (Prin exagerare) Pier de frică. ♦ (Despre vegetaţie) A se ofili, a se usca. ♦ A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina. 2. (Despre abstracte, stări, senzaţii etc.) A lua sfârşit; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă. ♢ Expr. A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoţie, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente). ♦ A se şterge din amintire, a fi dat uitării. ♦ (Despre sunete, zgomote, lumină etc.) A-şi reduce intensitatea până la dispariţia totală, a dispărea treptat. 3. A dispărea fără urmă, fără a mai putea fi găsit. ♦ A i se fura ceva. 4. A dispărea (pe neaşteptate) din faţa cuiva sau de undeva, a ieşi (brusc) din câmpul vizual al cuiva. ♢ Expr. Piei din faţa mea! (sau din ochii mei!) = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! [Imper. pers. 2 sg. şi: piei] – Lat. perire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIÉL//E piei f. 1) (la om şi la animale) Înveliş exterior al corpului. ♢ Pieile-roşii populaţie autohtonă din America de Nord; amerindieni. Cu (sau în) ~ea goală dezbrăcat complet; nud. A uda până la ~ a uda complet. A lua şapte (sau nouă) piei de pe cineva (sau a-i lua cuiva şi ~ea) a stoarce de la cineva tot ce poate da. A-şi teme ~ea a se feri de riscuri. A scăpa cu ~ea întreagă a scăpa nevătămat (dintr-o situaţie complicată). A nu-l mai încăpea pe cineva ~ea (sau a nu-şi mai încăpea în ~) a) a fi foarte gras; b) a simţi o mare mulţumire sufletească. A-şi ieşi din ~ a depune supraeforturi peste puteri (pentru a realiza ceva). A rămâne numai cu ~ea a rămâne sărac de tot. A simţi pe propria ~ a trece printr-o situaţie dificilă. A-i face cuiva ~ea tobă (sau burduf) a bate tare pe cineva. A i se face cuiva ~ea de găină (sau de gâscă) a i se încreţi cuiva pielea de frig sau de frică. A-şi lăsa pe undeva ~ea a muri nu se ştie pe unde. A fi numai ~ şi oase a fi extrem de slab. A da ~ea popii a deceda. Te mănâncă ~ea? vrei să mănânci bătaie? 2) Înveliş cu păr al unor animale, jupuit (şi prelucrat); blană. ~ de urs. ~ de iepure.~ crudă piele de animal jupuită, dar neprelucrată. A vinde ~ea ursului din pădure a conta pe ceea ce nu posedă încă. ~-de-drac ţesătură specială de bumbac, tare şi rezistentă. 3) Material obţinut din învelişul prelucrat al corpului animalelor din care se confecţionează obiecte de încălţăminte şi de galanterie. ♢ ~ artificială imitaţie de piele. [G.-D. pielii] /<lat. pellis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PIERÍ pier intranz. 1) (despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violentă. ~ de ciumă.Nu piere lumea nu se întâmplă nimic. 3) (despre vegetaţie) A-şi pierde seva cu totul (de frig, de secetă etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stări, senzaţii) A înceta de a mai persista; a lua sfârşit (subit). I-a pierit dorinţa de plecare.A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frică, de emoţie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumină) A scădea treptat în intensitate; a deveni din ce în ce mai slab, dispărând complet; a se stinge. 6) A dispărea brusc; a se face nevăzut. ♢ Piei din ochii mei (sau faţa mea)! să nu te mai văd! /<lat. perire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piéle (piéi), s.f. – 1. Ţesut care acoperă corpul animalelor; epidermă. – 2. Pieliţă; piele de animal jupuită şi prelucrată. – 3. Curea, iuft. – Var. (Mold.) chele. Mr. chiale, megl. chialie. Lat. pĕllem (Puşcariu 1309; Candrea-Dens., 1379; REW 6377), cf. it., port. pelle, prov. pel, fr. peau, sp. piel. Cuvînt de uz general (ALR, I, 3). – Der. pielar, s.m. (meseriaş care prelucrează piei); pielărie, s.f. (mulţime de piei; atelierul, meseria de pielar); pielcea (var. pielcică, pielcuţă), s.f. (piele, mai ales de miel), cu suf. -cea (după Candrea-Dens., 1380 şi Iordan, Dift., 59, din lat. *pĕllicĕlla); pieliţă, s.f. (piele; membrană; ten); pielos, adj. (Trans., neted, alunecos); împieliţa, vb. (a incarna); împieliţat, adj. (îndrăcit, neastîmpărat), în loc de drac împieliţat.
(Dicţionarul etimologic român)

pierí (piér, ít), vb. – 1. A dispărea. – 2. A muri. – 3. A muri năprasnic, a sucomba. – Var. mold. peri. Mr. cher, chirire, megl. per, periri. Lat. pĕrῑre (Puşcariu 1313; Candrea-Dens., 814; REW 6415), cf. it. perire, prov., cat. perir, fr. périr, sp., port. perecer. Cuvînt de uz general (ALR, II, 286-7). – Der. piericiune (var. periciune), s.f. (dispariţie, moarte), pe care Candrea îl trimite, probabil fără motiv, la lat. peritiōnem; pericios (var. piericios), adj. (vătămător, stricător), pe care Tiktin îl consideră în mod echivoc ca format după lat. pernĭciōsus; pieire, s.f. (pierdere, moarte), infinitiv fals în loc de pierire, cu pierderea lui r ca în pieripiei; pierit (var. perit), adj. (dispărut, sfîrşit; palid); pierit, s.n. (sifilis); pieritor, adj. (mortal, caduc); nepieritor, adj. (imortal); pieritură, s.f. (căzătură, mortăciune; Trans., semănătură cu plante pipernicite, rare); răspieri, vb. (a dispărea), rar.
(Dicţionarul etimologic român)

PÍEI formă de g.-d. art. v. pía máter. [DOOM 2]
(Alte dicţionare)

care pălăria? / pielea? / puşca mea? expr. care naiba? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

când pălăria / pielea mea? expr. când naiba? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cine pălăria / pielea / puşca mea? expr. cine naiba? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

pía máter s. f., g.-d. art. píei máter
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

piéle s. f., g.-d. art. piélii, (la animale) piéii; pl. piei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piei-róşii s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pierí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pier, 2 sg. pieri, 1 pl. pierím, imperf. 3 sg. piereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. piáră; imper. 2 sg. piei, 2 pl. pieríţi, neg. 2 sg. nu pierí; ger. pierínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PIELEA-DRÁCULUI s. v. percalină.
(Dicţionar de sinonime)

PIEI-RÓŞII s. pl. v. amerindieni (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

PIÉLE s. 1. piele finită = piele tăbăcită; piele tăbăcită = piele finită. 2. blană. (Purta pe el o ~ de urs.)
(Dicţionar de sinonime)

PIÉLE s. v. membrană, pieliţă.
(Dicţionar de sinonime)

PIERÍ vb. 1. v. dispărea. 2. a dispărea, a se pierde, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ în noapte.) 3. v. muri. 4. v. cădea. 5. v. apune. 6. v. risipi. 7. v. dispărea. 8. v. sfârşi.
(Dicţionar de sinonime)

PIERÍ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A pieri ≠ a (se) naşte, a învia, a trăi, a vieţui
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pie

Cuvinte se termină cu literele: ei iei