pielea dex - definiţie, sinonime, conjugare

pielea

[Sinonime]
PIÉLE, piei, s.f. 1. Ţesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafaţă a corpului animalelor vertebrate şi a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ♢ Loc. adj. şi adv. În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat; gol, nud. ♢ Loc. adv. (Până) la piele = în întregime, de tot, complet. ♢ Expr. A şti (sau a vedea etc.) cât îi (sau ce-i) poate pielea cuiva = a şti (sau a vedea) de ce e în stare, cât valorează cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici două parale, nici o ceapă degerată) sau a nu-i plăti pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-şi) mai încăpea în piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuşi să câştige încrederea sau simpatia cuiva (prin linguşiri, insistenţe, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâştii) = a i se încreţi (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (şi) pielea (de pe el) sau şapte (ori nouă) piei = a exploata pe cineva crâncen, a-l jecmăni. (A fi) numai piele(a) şi os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală. A-şi lăsa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-şi pune pielea în saramură = a) a risca, a se expune; b) a-şi impune anumite restricţii pentru a realiza ceva. A-şi pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri pentru cineva; a-şi pune viaţa în primejdie pentru cineva. A-şi ieşi din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciudă etc.). A-i da (sau a-i ieşi cuiva ceva) prin piele = a suporta consecinţele unui fapt, a o păţi, a-i ieşi pe nas. A-şi vinde (şi) pielea de pe el = a-şi vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etc.). A-şi vinde scump pielea = a lupta cu înverşunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorţi de izbândă). A rămâne numai cu pielea = a rămâne foarte sărac. (A fi) vai (şi amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simţi (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin şi personal consecinţele unei situaţii. A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeaşi situaţie (dificilă) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-şi satisface gusturi, a-şi crea avantaje în dauna altora, aruncând riscul asupra altora. Numai pielea lui ştie, se spune despre cel care a răbdat şi a suferit multe. A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simţ, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ♢ Compus: pieile-roşii = nume dat populaţiei indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ Fig. Fiinţă, făptură; p. ext. viaţă. Ţine la pielea lui. 2. Piele (1) jupuită de pe un animal (şi prelucrată); spec. blană. ♦ Piele de drac = ţesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă (imitând antilopa). [Gen.-dat.: pielii, pieii] – Lat. pellis, -em.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIÉL//E piei f. 1) (la om şi la animale) Înveliş exterior al corpului. ♢ Pieile-roşii populaţie autohtonă din America de Nord; amerindieni. Cu (sau în) ~ea goală dezbrăcat complet; nud. A uda până la ~ a uda complet. A lua şapte (sau nouă) piei de pe cineva (sau a-i lua cuiva şi ~ea) a stoarce de la cineva tot ce poate da. A-şi teme ~ea a se feri de riscuri. A scăpa cu ~ea întreagă a scăpa nevătămat (dintr-o situaţie complicată). A nu-l mai încăpea pe cineva ~ea (sau a nu-şi mai încăpea în ~) a) a fi foarte gras; b) a simţi o mare mulţumire sufletească. A-şi ieşi din ~ a depune supraeforturi peste puteri (pentru a realiza ceva). A rămâne numai cu ~ea a rămâne sărac de tot. A simţi pe propria ~ a trece printr-o situaţie dificilă. A-i face cuiva ~ea tobă (sau burduf) a bate tare pe cineva. A i se face cuiva ~ea de găină (sau de gâscă) a i se încreţi cuiva pielea de frig sau de frică. A-şi lăsa pe undeva ~ea a muri nu se ştie pe unde. A fi numai ~ şi oase a fi extrem de slab. A da ~ea popii a deceda. Te mănâncă ~ea? vrei să mănânci bătaie? 2) Înveliş cu păr al unor animale, jupuit (şi prelucrat); blană. ~ de urs. ~ de iepure.~ crudă piele de animal jupuită, dar neprelucrată. A vinde ~ea ursului din pădure a conta pe ceea ce nu posedă încă. ~-de-drac ţesătură specială de bumbac, tare şi rezistentă. 3) Material obţinut din învelişul prelucrat al corpului animalelor din care se confecţionează obiecte de încălţăminte şi de galanterie. ♢ ~ artificială imitaţie de piele. [G.-D. pielii] /<lat. pellis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piéle (piéi), s.f. – 1. Ţesut care acoperă corpul animalelor; epidermă. – 2. Pieliţă; piele de animal jupuită şi prelucrată. – 3. Curea, iuft. – Var. (Mold.) chele. Mr. chiale, megl. chialie. Lat. pĕllem (Puşcariu 1309; Candrea-Dens., 1379; REW 6377), cf. it., port. pelle, prov. pel, fr. peau, sp. piel. Cuvînt de uz general (ALR, I, 3). – Der. pielar, s.m. (meseriaş care prelucrează piei); pielărie, s.f. (mulţime de piei; atelierul, meseria de pielar); pielcea (var. pielcică, pielcuţă), s.f. (piele, mai ales de miel), cu suf. -cea (după Candrea-Dens., 1380 şi Iordan, Dift., 59, din lat. *pĕllicĕlla); pieliţă, s.f. (piele; membrană; ten); pielos, adj. (Trans., neted, alunecos); împieliţa, vb. (a incarna); împieliţat, adj. (îndrăcit, neastîmpărat), în loc de drac împieliţat.
(Dicţionarul etimologic român)

care pălăria? / pielea? / puşca mea? expr. care naiba? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

când pălăria / pielea mea? expr. când naiba? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cine pălăria / pielea / puşca mea? expr. cine naiba? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

piéle s. f., g.-d. art. piélii, (la animale) piéii; pl. piei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piei-róşii s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PIELEA-DRÁCULUI s. v. percalină.
(Dicţionar de sinonime)

PIEI-RÓŞII s. pl. v. amerindieni (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

PIÉLE s. 1. piele finită = piele tăbăcită; piele tăbăcită = piele finită. 2. blană. (Purta pe el o ~ de urs.)
(Dicţionar de sinonime)

PIÉLE s. v. membrană, pieliţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pie piel piele

Cuvinte se termină cu literele: ea lea elea ielea