piemn dex - definiţie, sinonime, conjugare

piemn

PIEMN s.n. v. pielm.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

piémn (piémnuri), s.n. – Făină de grîu care se amestecă cu mălai sau care serveşte la prăjitul cărnii. – Var. pielm, ch(i)elm, chilm(ă). Lat. pegma, din gr. πῆγμα „consistenţă; materie coagulată”, cf. sp. pelmazo (REW 6364; Corominas, III, 919). Legătura cu sl. pišeno „făină” (Cihac, II, 255), cu gr. πέλμα „talpă” (Tiktin) sau cu alb. mjel „făină” (Scriban) este îndoielnică. – Der. împielma (var. închelma), vb. (a amesteca făina de grîu cu cea de porumb; a îndesi, a face mai consistent); chelmeci, vb. refl. (Trans., a se îmbăta), tratament expresiv al aceluiaşi cuvînt.
(Dicţionarul etimologic român)

PIEMN s.n. Făină de porumb, mălai (reg. zona Drăgăşani, Vâlcea). [var. pielm s.n.]
(Alte dicţionare)

piemn s.n. (reg.) mălai gros măcinat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pi pie piem

Cuvinte se termină cu literele: mn emn iemn