PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (-şi) descurca, a (-şi) netezi, a (-si) aranja sau a (-şi) curăţa cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ Tranz. (Pop.) A ţesăla. 2. Tranz. A trece anumite fibre textile prin dinţii unor piepteni (pentru a Ie curăţa de impurităţi, a alege fibrele de calitate bună etc.). ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Tranz. şi refl. Fig. (Fam.) A(-şi) cizela stilul, vorbirea etc. [Prez. ind. şi: piáptăn] – Lat. pectinare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PIEPTĂNÁRE, pieptănări, s.f. Acţiunea de a (se) pieptăna; pieptănat1. – V. pieptăna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PIEPTĂNÁ piéptăn tranz. 1) (părul) A aranja cu pieptenele. 2) (fibre textile) A trece printr-un pieptene special (pentru a curăţa de impurităţi sau pentru a înlătura fibrele scurte). 3) fam. fig. (persoane) A supune unei pedepse corporale; a bate tare; a scărmăna; a răgila; a ţesăla; a chelfăni. /<lat. pectinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PIEPTĂNÁ mă piéptăn intranz. fam. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul); a se bate. /<lat. pectinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PIEPTĂN//ÁRE ~ări f. 1) v. A PIEPTĂNA şi A SE PIEPTĂNA. 2) Operaţie de înlăturare a fibrelor scurte şi a impurităţilor din fibrele textile, obţinându-se totodată şi paralelizarea acestora. /v. a (se) pieptăna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pieptăná vb., ind. prez. 1 sg. piéptăn, 2 sg. piépteni, 3 sg. piáptănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. piéptene
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pieptănáre s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PIEPTĂNÁ vb. 1. v. dărăci. 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)
(Dicţionar de sinonime)
PIEPTĂNÁ vb. v. atinge, bate, cizela, coafa, linge, lovi, stiliza, ţesăla.
(Dicţionar de sinonime)
PIEPTĂNÁRE s. 1. pieptănat, pieptănătură. (~ părului.) 2. v. dărăcire.
(Dicţionar de sinonime)
PIEPTĂNÁRE s. v. cizelare, stilizare, ţesă-lare, ţesălat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PIEPTĂNÁRE, pieptănări, s.f. Acţiunea de a (se) pieptăna; pieptănat1. – V. pieptăna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PIEPTĂNÁ mă piéptăn intranz. fam. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul); a se bate. /<lat. pectinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PIEPTĂN//ÁRE ~ări f. 1) v. A PIEPTĂNA şi A SE PIEPTĂNA. 2) Operaţie de înlăturare a fibrelor scurte şi a impurităţilor din fibrele textile, obţinându-se totodată şi paralelizarea acestora. /v. a (se) pieptăna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pieptăná vb., ind. prez. 1 sg. piéptăn, 2 sg. piépteni, 3 sg. piáptănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. piéptene
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pieptănáre s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PIEPTĂNÁ vb. 1. v. dărăci. 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)
(Dicţionar de sinonime)
PIEPTĂNÁ vb. v. atinge, bate, cizela, coafa, linge, lovi, stiliza, ţesăla.
(Dicţionar de sinonime)
PIEPTĂNÁRE s. 1. pieptănat, pieptănătură. (~ părului.) 2. v. dărăcire.
(Dicţionar de sinonime)
PIEPTĂNÁRE s. v. cizelare, stilizare, ţesă-lare, ţesălat.
(Dicţionar de sinonime)