pieptenei
PIEPTENÉL, pieptenei, s.m. (Pop.) Pieptănuş (1). – Pieptene + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pieptănél / pieptenél (rar) s. m., pl. pieptănéi / pieptenéi, art. pieptănéii / pieptenéii
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
pieptenél s. m., pl. pieptenéi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pieptănél / pieptenél (rar) s. m., pl. pieptănéi / pieptenéi, art. pieptănéii / pieptenéii
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)