PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. S.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din interiorul cavităţii toracice (inimă sau plămân). ♢ Loc. adv. În piept = de-a dreptul (în sus), pieptiş. ♢ Loc. adj. şi adv. Piept la piept = (despre lupte, felul de a lupta etc.) (care se desfăşoară) în mod direct, din apropiere, corp la corp; la baionetă. Piept în piept = (care este) unul contra celuilalt, faţă în faţă, (aproape) ciocnindu-se. ♢ Expr. Cu pieptul deschis = fără teamă, direct. Cu capul în piept = cu capul plecat (de ruşine, de supărare etc.). A strânge (pe cineva) la piept = a îmbrăţişa. Cu mâinile (încrucişate) la (sau pe) piept = a) în inactivitate; b) mort, decedat. A pune mâinile pe piept = a muri. A da piept cu cineva (sau cu ceva) = a se împotrivi cuiva (sau la ceva); a înfrunta direct pe cineva (sau ceva), a se lupta cu cineva. A lua (ceva) în piept = a înfrunta ceva direct, a lupta pentru a cuceri sau pentru a învinge ceva. A ţine (cuiva) piept = a rezista, a nu se da bătut; a se împotrivi, a înfrunta; a concura cu succes. A(-şi) pune pieptul (pentru cineva sau ceva) sau a apăra cu pieptul (pe cineva sau ceva) = a apăra din răsputeri, a apăra cu viaţa. A-şi sparge pieptul (strigând, vorbind etc.) = a striga din răsputeri, a obosi (strigând, vorbind etc. zadarnic). (A fi) slab de piept = (a fi) debil pulmonar, predispus la tuberculoză, ♦ (Şi în sintagma boală de piept) Tuberculoză pulmonară. ♦ Carne de pe partea anterioară a cavităţii toracice a unor animale, folosită ca aliment; mâncare preparată din această carne. 2. S.n. Sân (al femeii). ♢ Expr. (Pop.) A avea piept = (despre femeile cu copii mici) a avea lapte. A da piept = (despre femeile cu copii mici) a alăpta, a da să sugă. 3. S.m. Partea din faţă a unei piese de îmbrăcăminte, care acoperă pieptul (1). ♢ Expr. A lua (pe cineva) de piept = a cere cuiva socoteală, a sări la bătaie. A se lua (sau a se apuca, a se prinde) de piept cu cineva = a se împotrivi (cuiva); a se lupta, a se bate cu cineva. 4. S.n. P. anal. Coastă de deal, de munte etc.; povârniş. – Lat. pectus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PIEPT1 ~uri n. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului cuprinsă între gât şi abdomen; torace. ♢ Coşul ~ului cavitate toracică. Boală de ~ tuberculoză pulmonară. Luptă ~ la ~ luptă în care adversarii se află unul lângă altul; luptă corp la corp. Cu ~ul deschis fără frică. Cu capul în ~ cu capul în jos, aplecat. Cu mâinile (încrucişate) la ~ fără a face ceva; fără treabă. Cu mâinile pe ~ decedat. A strânge la ~ a cuprinde; a îmbrăţişa. A se bate cu pumnii în ~ a se lăuda peste măsură. A ţine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe această parte a corpului folosită în alimentaţie. ~ de găină. 3) la sing. Organ-pereche de secreţie a laptelui la femei, dispus în partea de sus a corpului; ţâţă; sân; mamelă. ♢ A da ~ a alăpta. A avea ~ a avea lapte (în perioada de alăptare). 4) Coastă de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PIEPT2 piepţi m. Partea din faţă, până la talie a unui obiect de îmbrăcăminte. ♢ A lua (pe cineva) de ~ a) a sări la bătaie la cineva; b) a cere cuiva socoteală. A se lua (sau a se apuca, a se înşfăca) de ~ cu cineva a se lua la bătaie; a se încăiera. /<lat. pectus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
piept (sân, parte a îmbrăcămintei, toracele animalelor ca aliment, penajul de pe torace) s. m., (părţi ale îmbrăcămintei, toracele animalelor ca aliment, penajul de pe torace) pl. piepţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
piept (torace, povârniş, promontoriu, parte a cuţitului unui strung) s. n., pl. piépturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pieptí, pieptésc, vb. IV refl. (înv.) a se lăuda, a se făli, a se îngâmfa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
LINGURA-PIÉPTULUI s. v. furca-pieptului.
(Dicţionar de sinonime)
PIEPT s. v. călcâi, pieptar, plaz, promon-toriu, talpă.
(Dicţionar de sinonime)
PIEPT s. 1. v. torace. 2. v. tuberculoză pulmonară. 3. v. sân. 4. sân. (Strânge copilul la ~.) 5. v. plas-tron.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PIEPT1 ~uri n. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului cuprinsă între gât şi abdomen; torace. ♢ Coşul ~ului cavitate toracică. Boală de ~ tuberculoză pulmonară. Luptă ~ la ~ luptă în care adversarii se află unul lângă altul; luptă corp la corp. Cu ~ul deschis fără frică. Cu capul în ~ cu capul în jos, aplecat. Cu mâinile (încrucişate) la ~ fără a face ceva; fără treabă. Cu mâinile pe ~ decedat. A strânge la ~ a cuprinde; a îmbrăţişa. A se bate cu pumnii în ~ a se lăuda peste măsură. A ţine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe această parte a corpului folosită în alimentaţie. ~ de găină. 3) la sing. Organ-pereche de secreţie a laptelui la femei, dispus în partea de sus a corpului; ţâţă; sân; mamelă. ♢ A da ~ a alăpta. A avea ~ a avea lapte (în perioada de alăptare). 4) Coastă de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
piept (sân, parte a îmbrăcămintei, toracele animalelor ca aliment, penajul de pe torace) s. m., (părţi ale îmbrăcămintei, toracele animalelor ca aliment, penajul de pe torace) pl. piepţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
piept (torace, povârniş, promontoriu, parte a cuţitului unui strung) s. n., pl. piépturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pieptí, pieptésc, vb. IV refl. (înv.) a se lăuda, a se făli, a se îngâmfa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
LINGURA-PIÉPTULUI s. v. furca-pieptului.
(Dicţionar de sinonime)
PIEPT s. v. călcâi, pieptar, plaz, promon-toriu, talpă.
(Dicţionar de sinonime)
PIEPT s. 1. v. torace. 2. v. tuberculoză pulmonară. 3. v. sân. 4. sân. (Strânge copilul la ~.) 5. v. plas-tron.
(Dicţionar de sinonime)